Category Archives: Interviuri

Interviu cu Oliviu Crâznic #trăieștefantastic

A venit timpul ultimului interviu luat unui scriitor în cadrul campaniei Citește românește(o campanie înființată de editura Crux Publishing). Mai urmează încă unul, dar nu vreau să vă dau încă prea multe detalii despre el.

11258153_978778622140345_7981153026417940718_n

Astăzi, vreau să vă prezint câteva lucruri despre Oliviu Crâznic- autor al romanelor: …și la sfârșit a mai rămas coșmarul și Ceasul Fantasmelor.11960145_439419152932738_8660396196202776316_n

OLIVIU CRÂZNIC (n. 1978) este scriitor de literatură fantastică, publicist şi consilier juridic. În 2010, a publicat romanul gotic …Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul (Ed. Vremea), declarat de M. Pricăjan (în revista culturală Familia) „Momentul Walpole în literatura română”.

Ulterior, a publicat numeroase povestiri şi nuvelete (majoritatea se regăsesc în volumul de colecție Ceasul Fantasmelor), foarte bine primite de critică şi de public, şi a câştigat numeroase premii, dintre care amintim PREMIUL GALILEO 2011 pentru Cel mai bun volum al anului 2010 şi Premiul Societăţii Europene de Science Fiction, ENCOURAGEMENT AWARD EUROCON 2012. A fost publicat în diverse antologii şi reviste alături de nume importante ale literaturii universale contemporane, precum George R.R. Martin, Paolo Bacigalupi sau Ian R. MacLeod. Cronicile de carte, articolele şi studiile sale de teorie şi istorie literară sunt apreciate pe scară largă, unele dintre acestea fiind publicate şi peste graniţă (în momentul de faţă, deţine rubrica „Ghidul cititorului de fantastic” în revista electronică EgoPHobia şi este prezent în mai multe numere ale revistei tipărite CPSF Anticipaţia – Ed. Nemira).

Este unul dintre lectorii Atelierului de scriere creativă SF&Fantasy organizat de Revista de povestiri în colaborare cu Bookblog și este invitat anual să vorbească studenților Facultății de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București despre Literatura gotică și romantismul întunecat american. Sec. XIX: Hawthorne, Melville, Poe și moștenirea lor culturală.Cruxlogo

Salut, îți mulțumesc că ai acceptat să-mi răspunzi la câteva întrebări.

Bună. Plăcerea mea!

Spune-ne, pentru început, câte ceva despre cărțile tale. Ce au ele în comun?ceasul-fantasmelor-oliviu-craznic_01-m

Atât …Și la sfârșit a mai rămas coșmarul, cât și Ceasul fantasmelor se adresează iubitorilor extraordinarului, explorează mistere, țintesc verosimilul în cadru imaginat și combină stilul și temele clasice cu tehnici moderne (cum ar fi, de pildă, tehnica surprizelor „în cascadă” ori tehnica dinamismului). De asemenea, ambele opere depășesc aria literaturii de divertisment și intră în aria literaturii de avertisment, dezvoltată pe baza așa-numitelor „cautionary tales”, ceea ce le conferă dimensiune morală. Există multe alte elemente comune – inclusiv personaje îndrăgite din …Coșmar pot fi regăsite în unele Ceasuri, iar lumile-decor se sprijină pe o mitologie inspirată, în principal, din credințele creștinilor medievali și din credințele Antichității Clasice. În sfârșit, ambele cărți au fost bine primite de critică și de public.

Acum, spune-ne ceva despre Ceasul fantasmelor. Cum ai început să o scrii? Ce te-a inspirat?oliviu-craznic-ceasul-fantasmelor

Ceasul fantasmelor s-a scris de la sine, construindu-se din varii proze, mai lungi sau mai scurte, bazate pe „istoria” Pământului prezentat în …Coșmar: o istorie anacronică în detaliu, dar verosimilă în ansamblu, întinzându-se din cele mai vechi timpuri până în viitorul îndepărtat. Volumul are doi piloni livrești – poveștile care reiau și dezvoltă personaje din …Coșmar, aflate în lupta pentru supraviețuire (fizică și morală) într-un fantastic Ev Întunecat, și poveștile futuriste care se concentrează asupra controversatei și preafrumoasei Ermengaarde din Dinastia Eyes, întrupare a farmecului feminin, a inteligenței și a forței delicate angajate în lupta pentru putere și echilibru. Ca surse de inspirație, rămân istoria, enigmele, neobișnuitul, dar și persoane apropiate sau întâmplări și trăiri personale.

Care este aspectul care îți place cel mai mult la această carte?11010958_669503769845342_930053620178208513_n

La nivel esențial, sunt foarte mulțumit de faptul că am reușit să tratez mai multe problematici dragi mie, și, consider eu, de larg interes. La nivel structural, mă încântă faptul că am reușit să acopăr „întreaga” istorie a Terrei trecute, prezente și viitoare, în cadrul celor patru segmente: Înainte de coșmar, Ceasul fantasmelor, Viitorul ieri și azi, Întâlnire cu Ermengaarde; orice proze scurte aș mai scrie, s-ar putea include, consider, în unul dintre cele patru segmente. La nivel formal, Editura Crux Publishing, în general, și editorul Andreea Sterea, în special (cu care am colaborat direct în privința manuscrisului), mi-au oferit acel tratament profesionist și occidental pe care mi l-am dorit: tehnoredactare și aranjare în pagină respectând un anumit tipic sugerat de mine; hârtie albă, de calitate superioară, rezistentă în timp; copertă plastifiată lucios, ilustrată de un artist grafic excepțional – Ionuț Bănuță; lipsa oricăror intervenții asupra textului, cu excepția celor aprobate de mine, chiar și în cazul virgulelor; un contract avantajos, promovare și distribuție.

Ai întâlnit dificultăți în conturarea vreunui personaj?ceasul-fantasmelor-oliviu-craznic_01-m

Nu. Personajele sunt fie reflexii ale mele sau ale cunoscuților mei, fie transfigurări ale unor personaje istorice, astfel încât mi-a fost și ușor, și plăcut să le confer viață.

Ce cărți citești de obicei?

Foarte variate, de la istorie și filosofie la fantastic și aventură, de la Marc Aureliu și Lion Feuchtwanger la J. Sheridan LeFanu, John Brunner sau Alistair MacLean. Nu citesc literatură care promovează imoralitatea și nu citesc literatura cotidianului – vrând-nevrând, am parte – ca noi, toți – de suficient cotidian, nu mai este cazul să îl caut și în cărți.

Recomandă-ne câteva cărți de autori români contemporani, apărute anul acesta.ceasul-fantasmelor-oliviu-craznic_01-m

Cele mai bune romane românești publicate în prima jumătate a anului 2015 sunt, fără dubiu, Anotimpul pumnalelor (Șerban Andrei Mazilu) și Drumul spre Vozia: Vol. II. Cei trei și luptele Deralei (Mihai-Andrei Aldea). Iar dintre scriitorii aflați la început de carieră, am remarcat-o pe Doina Roman, cu Pragul 2: Umbra martor.

De ce i-ai ales pe ei?

Pe Mazilu și pe Aldea, în primul rând datorită stilului bogat, beletristic 100%, precum și datorită poveștilor interesante. La Mazilu m-au mai atras foarte mult dinamismul, verosimilitatea și unele personaje cu totul deosebite, iar la Aldea, mesajul. Punctul forte al Doinei Roman îl reprezintă personajele.

Cât de greu este să fii scriitor în România? Ce obstacole ai întâmpinat până să ajungi unde ești acum?ceasul-fantasmelor-oliviu-craznic_01-m

Prin „scriitor”, eu înțeleg persoană căreia editurile îi cumpără manuscrisele. Nu este ușor să găsești editori dispuși să investească în scriitori români – dar nici imposibil, ca dovadă faptul că, în prezent, public numai în regim profesionist. Obstacole? Singurul obstacol real îl reprezintă, ca în oricare alt domeniu, lipsa de profesionalism – motiv pentru care este important să îți selectezi cu grijă colaboratorii.

Ai încercat vreodată să lucrezi la două sau mai multe romane în același timp?

Da, am permanent în lucru mai multe romane, dar nu pare a fi o idee bună, ca dovadă că n-am mai terminat unul de multișor. Sper să mă organizez mai bine, începând cu viitorul cât mai apropiat.

Ai putea să ne recomanzi câteva filme?

Nu sunt foarte încântat de filmele noi, făcute după „rețetă” și cu efecte speciale (CGI) mult inferioare, în majoritatea cazurilor, efectelor speciale clasice. Cel mai recent film care mi s-a părut destul de bun, în ciuda unor defecte tipice, a fost noul Mad Max. Filmele și serialele mele preferate? Iubesc monștrii începutului de secol XX (Dr Jekyll, Frankenstein, Nosferatu, Omul-lup ș.a.), precum și variantele lor ulterioare, realizate de Hammer Films. Iubesc filme istorice clasice precum Ben Hur sau Quo Vadis. Iubesc filmele de serie B, făcute cu resurse modeste și cu mult entuziasm, de la peliculele lui Paul Naschy la seria Subspecii. Iubesc filmele și serialele anilor 1990-2000, excelent concepute, jucate și lucrate, de la Babylon 5 la Umbrele întunericului, de la JFK la Congo. Mi-au plăcut multe filme de la Hallmark Entertainment (Argonauții, Earthsea, Merlin, Moby Dick, Odiseea). M-au încântat unele seriale HBO, precum Roma. Am adorat Carnetul Morții și Impostorul. Aștept cu interes Batman contra Superman. Dar, mai ales, recomand cititorilor să caute toate ecranizările cărților preferate – este fascinant să faci cunoștință cu diferite viziuni regizorale dedicate operelor în cauză.death-note-3

Dacă ai avea șansa să trăiești pentru o scurtă perioadă de timp într-o carte de a ta, pe care ai alege-o?

Desigur, aș alege Întâlnire cu Ermengaarde (segment din Ceasul fantasmelor). Este, cred, singurul univers creat de mine în care eroii au o șansă, fie aceasta cât de mică, să iasă cu bine din încurcături – desigur, numai și numai dacă o au alături pe Ermengaarde Eyes.

Ai vreo întâmplare amuzantă cu un cititor? Ai vrea să o împărtășești cu noi?1794767_474493189346402_250698652_n

Sunt destule. Iată una: La ceva vreme de la lansarea …Coșmarului, prietena care mi-a inspirat personajul principal feminin (și care apare și pe coperta interioară a cărții) a fost recunoscută, în magazinul „Unirea”, de către o cititoare a mea, care i-a șoptit însoțitoarei sale: „Uite, uite, e Adrianna de Valois!…”, la care, însoțitoarea, nedumerită, a întrebat, evident: „Cine??…”. Și răspunsul a venit, foarte amuzant și drăguț: „Fiica șefului Poliției!…”. Mi-a produs o mare bucurie faptul că respectiva cititoare se raporta la universul romanului meu ca la un univers real – reușisem, se pare, să creez o poveste „vie” (și, din acest motiv, nu voi izbuti niciodată să îi mulțumesc îndeajuns prietenei antemenționate).

La final, ai vreun mesaj pentru cititorii acestui interviu?de_kabul_320001Vă mulțumesc pentru timpul pe care mi l-ați acordat parcurgând aceste rânduri și, dacă am reușit să vă captez interesul, vă invit să căutați în librării sau pe site-urile editurilor (Vremea, respectiv Crux Publishing), cele două cărți semnate de mine până în acest moment: …Și la sfârșit a mai rămas coșmarul; Ceasul fantasmelor.

Vreau să-i mai mulțumesc încă o dată lui Oliviu pentru timpul și interesul acordat acestui interviu.

Advertisements

Leave a comment

Filed under Interviuri

Interviu cu Dan Rădoiu #trăieștefantastic

A venit timpul să facem cunoștință cu Dan Rădoiu, autor al romanului Povestiri de la marginea realității-roman publicat la editura Crux Publishing. Acest interviu a fost luat în cadrul campaniei Citește Românește și vreau să-i mulțumesc în mod special Andreei Sterea pentru ajutorul și șansa acordată, pentru că, fără sprijinul ei, interviurile mele ar fi rămas probabil la stagiul de tentative.dan-radoiu

dan-radoiu

 

Absolvent de ASE, Dan Rădoiu este coach, trainer, project manager, Scrum Master și Agile Coach, programator, requirements engineer (business analyst), db admin, iar în ultimii ani, și scriitor. În prezent profesează ca Agile Coach, ocupându-se în special de îmbunătățirea performanțelor echipelor profesionale prin implementarea principiilor Agile.

Ca specialist în coaching și business, a publicat articole în numeroase reviste de profil și pe site-uri din sfera IT și project management, cum ar fi Revista Română de Managementul Proiectelor, Afaceri.ro, WorkStickers.ro și altele.

Ca scriitor, a debutat în volum la Editura Nemira în 2012 cu manualul practic de persuasiune ”Cum să cucerești un bărbat pe e-mail, messenger și Facebook”, scris în forma unui roman de dragoste, dar nu lipsit de exerciții și teste de verificare a cunoștințelor.

Pasionat de literatura fantatică, Dan este prezent în mediul online cu o colecție de povestiri ”fantastice, romantice, iar pe alocuri, cumplit de absurde” dintre care unele se regăsesc și în colecția ”Blestem în subteran.” Încurajat fiind să continue să scrie proză scurtă, la limita dintre realism magic și absurd, Dan Rădoiu revine pe piață cu o colecție în care imaginarul și realul își dau mâna pentru a amuza, speria, surprinde și provoca cititorul cu fiecare pagină întoarsă.

dan-radoiu

 

 

1.Hai sa începem cu Dan Rădoiu in postura de cititor: ce cărți te-au atras cel mai mult si ce scriitori și-au pus amprenta asupra stilului și temelor abordate de tine? Cum ai ajuns pasionat de fantastic?

Bună Diana,

În primul rând, dă-mi voie să îți mulțumesc pentru invitația ta. Cred ca mai interesant decât să scrii cărți este să vorbești despre cărți.

Ce cărți și ce autori m-au atras, zici. Hm, indiferent de unghiul din care aș privi modestele mele încercări literare găsesc influențele autorilor mei favoriți. De la Alexandre Dumas (în mod repetabil personajele mele masculine se comportă de parcă ar fi ultimii supraviețuitori ai Cavalerilor Mesei Rotunde) la Stephen King (ale cărui cărți se citesc singure), continuând cu Serge Brussolo, autorul cu cea mai întunecată și creativă imaginație pe care am întâlnit-o, și terminând cu Dostoievski și ale lui coborâri în spirală în mintea, zbuciumul și motivațiile interioare ale personajelor lui, pe toți îi pot simți când îmi recitesc vreun text sau altul.

Cum am ajuns pasionat de fantastic? N-a fost greu deloc, să știi. Ca majoritatea puștilor de vârsta mea (de vârsta mea de atunci, la anii de acum i-ar zice “în mintea copiilor”) am început cu Jules Verne, H.G. Wells, Edgar Allan Poe. Călătorii cu submarinul, cu balonul, călătorii interstelare în interiorul unui obuz, materiale antigravitaționale, cărăbuși de aur, mesaje cifrate traversând anii, mi-au încântat imaginația și m-au îndemnat să visez la lumi de poveste – spre marea bucurie a profesorilor mei (școală generală, liceu, facultate, nu conta instituția de învățământ, toți au pățit-o),care nu o dată s-au regăsit (îți spune ceva expresia “ca Moise în pustiu”?) vorbind degeaba.

2.Acum spune-ne cate ceva despre tine ca scriitor de proza fantastica. Cum îți găsești subiectele? Te lași influențat de lecturile din trecut sau ai formule și rețete pe care le urmezi?

Diana, te rog să mă crezi că habar n-am încotro se va duce o carte când mă așez s-o scriu. Mă rog, uneori nu mi se clarifică acest aspect nici după ce am scris în josul paginii “Sfârșit”, dar asta este o altă poveste. De unde rezultă că singura rețetă în materie de scris este că nu am nici o rețetă…

Lecturi trecute? Aș vrea să cred despre mine că nu mă las influențat de ele, dar ar fi nerealist – și probabil lipsit de fair-play față de scriitorii mei favoriți -s-o fac. Vorba unui prieten: “Le-a scris Shakespeare pe toate, nouă nu ne-a mai rămas nimic”.

3.Care este povestea ta preferata din volumul „Povestiri de la marginea realității” si care e povestea ei? Cum s-a născut, unde, când, ce a declanșat imaginația?dan-radoiu-povestiri-de-la-marginea-realitatii

Probabil “Jobenul galben”. Un loc situat în afara timpului, o insulă decupată din pânza realității unde să-ți poți petrece o bucată de eternitate în compania dorită, iată ceva de nerefuzat pentru romanticul din mine.

Cum s-a născut? În cel mai neobișnuit mod cu putință: pe Yahoo Messenger, provocat la un exercițiu creativ de către o foarte bună prietenă. Înainte să îmi dau seama, scrisesem, la persoana întâi, jumătate de povestire.

4.Realitatea este percepută de tine ca fiind o iluzie. Cum te simți când treci dincolo de valul realității? Amuzat, speriat, curios? Cum ar trebui sa se raporteze cititorul prin ochii tai la lucrurile care se află ascunse acolo?IMG_5604-682x1024

 

Pentru a mă cita de unul singur (uneori mă gândesc că aroganța scriitoricească ar trebui reglementată printr-un cod sever de amenzi; te-ai dat mai mare decât prevede legea, pac, două săptămâni nu ai voie să scrii mai mult de cincizeci de cuvinte pe zi) “mă simt transportat într-un loc îndepărtat, unde nimic nu exista și orice poate lua naștere”.

Cum să se raporteze cititorii la lucrurile ascunse în realitățile alternative peste care s-a nimerit să dau, de cele mai multe ori din greșeală? Să considere povestirile mele ca pe un prim pas în interiorul acelor lumi, să facă povestea să meargă mai departe, dincolo de punctul în care eu m-am oprit. Cum arată interiorul camerei de hotel din Jobenul galben? Încotro s-a îndreptat Paul Stratan după ce s-a despărțit de foștii lui vecini? A găsit Mareș Atlantida (asta apropos de Jules Verne și ale lui Douăzeci de mii de leghe sub mări)?

5.Care sunt personajele tale preferate din volum? Este vreunul care a beneficiat de mai multa atenție din partea ta decât altele? Sunt inspirate din realitate sau le-ai inventat?IMG_5604-682x1024

Toate îmi sunt la fel de dragi, până și cele negative;în fiecare dintre ele mă regăsesc într-o oarecare măsura (ups!). Împreună împărtășim o mulțime de visuri, la fel de bine o doză însemnată de coșmaruri.

6.Cum duci astfel de povesti fantastice la bun sfârșit? Știi de la început ce se va întâmpla, sau descoperi și tu despre ce e vorba pe măsură ce se întâmplă lucruri și apar personaje și situații noi?IMG_5604-682x1024

Am încercat să scriu știind de la bun început ce se va întâmpla, să îmi fac un plan de povestire (n-ai idee cum arată un project manager detaliind un astfel de plan: roluri, atribuții, interacțiuni, momente de sincronizare situate pe axa timpului, definition of done, definition of ready – nu vrei să știi mai departe, crede-mă!), dar n-a fost pentru mine. Contrar propriilor mele așteptări, după ce terminam de schițat (un eufemism pentru “obsesie la detalii”) planul cărții, nu mai puteam continua din acel punct. Doar gândul să mă apuc să scriu acea carte îmi dădea o fundamentală (și posibil letală) stare de somn. Din acest motiv scriu aproape doar character-driven, adică personajele sunt cele care controlează întâmplările din carte și nu eu ca autor.

7.Până în prezent ai primit recenzii pozitive la volum. Ce ai vrea să le transmiți cititorilor care încă nu au pus mâna pe Povestiri de la marginea realității? Ce le-ai spune ca să îi convingi să o citească?IMG_5604-682x1024

Le-aș spune ce am auzit de mai multe ori de la prietenii și apropiații mei: “Știi, citind cartea asta ajungi la concluzia, pertinentă, de altfel, precum că autorul nu ar fi întreg la cap”. Cum o să dea această recomandare la cititori, n-am de unde să știu. Probabil îmi vor spune cei de la Crux.

8.Nu mulți oameni cred în realități alternative, universuri paralele sau fenomene oculte. Tu totuși ne inviți să ne bucuram de ele zi de zi. Ce le-ai spune scepticilor care consideră că literatura ce tratează astfel de subiecte nu este „serioasă”?IMG_5604-682x1024

Literatura fantastică serioasă, există așa ceva? Ce face Fundația lui Asimov să fie mai serioasă decât Marea de Pitici a lui Brussolo? Sau călătoria inițiatică a lui D’Artagnan mai cu miez decât cea a lui Roland din The Dark Tower, al lui Stephen King?

Scepticilor le-aș mulțumi. Reprezintă o parte a echilibrului general, așa cum visătorii ocupă celălalt scaun al scrânciobului. Viața ar fimult mai seacă dacă vreuna dintre părți s-ar plictisi și și-ar lua concediu.

9.Ai in plan sa mai scrii și alte povestiri fantastice și absurde? Sau vrei să continui să publici alt gen de carte?

Da, am de gând să o fac, imediat ce termin cartea pe care o am în momentul acesta pe plită, Ferma de dinozauri, pe care abia aștept s-o citesc, ceea ce induce necesitatea evidentă de-a o scrie.

10.Adaugă ceva ce nu s-a menționat dar care ai vrea sa apară în interviu.dan-radoiu-povestiri-de-la-marginea-realitatii

Le-aș recomanda cititorilor tăi să scrie o povestire fantastică. Și ca să nu o ia de la zero, să îi ajutăm cu ceva elemente de început. După modelul celor trei piuneze să luăm trei obiecte fără nici o legătură între ele, cum ar fi {furculiță, papiotă, bumerang}.

Să îi adăugăm două personaje, Vasile Gudurău și Vătășel Grigore. Care element dintre cele trei ar da cel mai strâmb în contextul acestor nume selecte? Eu zic ca bumerangul. Să îl ținem minte.

Vasile Gudurău, ce ne inspiră el? Pe mine unul mă face să mă gândesc la un tip pe la vreo 60 de ani, salopetă și pantofi de costum (unii care au cunoscut vremuri mai bune). Repară biciclete și aparate electrocasnice (mașini de spălat, aspiratoare și ne oprim aici că ne vin idei nu tocmai cuminți).

Vătășel Grigore mă face să mă gândesc la un tip asemănător cu cel dintâi (cum ar fi să fie complet asemănători, mai ceva ca gemenii?), un tip care a plecat de jos (literalmente de jos, după ce a fost concediat s-a apucat de crescut ciuperci în subsolul blocului unde locuia), care apoi s-a îmbogățit. Conduce un BMW, posedă multiple case de vacanțe și suferă de aerofagie. Să mai zică cineva că e simplă viața de personaj. Ai bani, mașini, case precum are câinele purici, când brusc îi vine autorului să te lovească cu o râgâiala cronică. Nu bun, man, nu bun.

Deci, avem două personaje la roșu, și un bumerang în prim plan. Luând în considerație această punere în scenă, care ar fi cea mai improbabilă situație în care ar putea apărea bumerangul sus menționat? Și care ar fi reacțiile lui Nea Gudurău și a domnului ”Reșpectul înainte de toate” Vătășel Grigore în relație cu respectivul bumerang? Da’ cu furculița și papiota?

Să le urăm multă inspirație și gânduri bune celor ce vor încerca.

Vreau să-i mulțumesc lui Dan pentru interesantele răspunsuri, dar și pentru interesul acordat acestui interviu.

Leave a comment

Filed under Interviuri

Interviu cu Ștefan Bolea #trăieștefantastic

Astăzi, datorită unui interviu luat în cadrul campaniei Citește românește, îl vom cunoaște mai bine pe Ștefan Bolea .11303690_945072382254303_1878459430_n

5119595

Ştefan Bolea (n. 1980, Baia Mare) este doctorand la Facultatea de Litere din Cluj și doctor în filosofie (2012). Este dublu licenţiat în Filosofie şi Studii Europene şi absolvent al unui Master de Studii Americane, bursier Yggdrasil la Universitatea din Oslo şi bursier DAAD la Universitatea Ludwig-Maximilian din München. În prezent, este redactor-şef al e-revistei culturale EgoPHobia.

Printre lucrările sale de filosofie amintim: Ontologia negaţiei, Casa Cărţii de Ştiinţă (2004),Introducere în nihilismul nietzschean, Aius (2012), Existenţialismul astăzi, Herg Benet (2012). A publicat patru volume de versuri, Război civil, Vinea (2005), Noaptea instinctelor, Brumar (2009), Gothic, Herg Benet (2011), AntiZeu, Herg Benet (2014), dar și proză: Caietul Roxanei, Herg Benet (2013).

A publicat poeme, proză şi recenzii în revistele „Apostrof”, „Cultura”, „Tribuna”, „Steaua”, „EgoPHobia”, „Poezia”, „Euphorion”, „Poesis”, „Respiro”, „Sisif”, „Tiuk”, „E-Leonardo”, „LiterNet”, „Contrafort”, „Suspans”, etc. şi articole de specialitate în revistele „Philosophy Now”, „Filosofisk supplement”, „Transdisciplinarity in Science and Religion”, „Caietele Echinox”, „Studia Philosophia”.

A obţinut şaisprezece premii şi distincţii la concursuri naţionale de poezie. A fost, de asemenea, de trei ori finalist al Festivalului de Poezie „Prometheus”. Cărţile sale au fost analizate în volumul Ştefan Bolea – În apele grele ale Rechinului, Junimea (2010), editat de Ormeny Francisc. Textele sale au fost traduse în engleză, germană, franceză şi portugheză.5119595

*In primul rând, te rog să începi cu o scurtă prezentare ca să afle mai multe despre tine și cititorii. Deci cine ești tu, Ștefan Bolea?

Ca să răspund ca Sartre sau ca Iago, I am not what I am.23603312

1. Cum e să fii filosof în România anului 2015? Mai citește cineva filosofie? Mai are ecouri în generația actuală?
Nu prea mai citește nimeni nici poezie și totuși vezi, avem mulți poeți.

2. Ce te-a determinat să alegi filosofia? Regreți?
Când eram mic voiam să fiu Cioran. M-am apucat la 15 ani de filosofie. Regret că n-am făcut-o mai devreme. La 17 ani eram — oarecum — deja format sau — în orice caz — programat, presetat.

3. Cine sunt mentorii tăi în ceea ce privește filosofia?
Schopenhauer, Nietzsche, Cioran, Kierkegaard, Heidegger, Deleuze, Baudrillard. În momentul de față mă atrage filosofia literaturii: cum ar fi să avem o critică literară conceptuală? Să-l citim pe Wilde prin Kierkegaard și Rimbaud, pe Maupassant prin Schopenhauer și Darwin, etc.16126937

4. Ai putea să ne spui ce înseamnă scrisul pentru tine?
O eliberare, secunda când se oprește roata lui Ixion.

5. Proză sau poezie?
Poezie.23603312 (1)

6. Care este mesajul principal al creațiilor tale? Crezi că acestea au fost simțite de către public așa cum ți-ai dorit?
Întotdeauna există un decalaj între scriitor și public. Scriu din ce în ce mai mult pentru propria transformare. Mesaj: Metallica said it better — 2 live is 2 die.

7. În care dintre volumele tale ai pus cel mai mult din tine?
Gothic.http://www.hergbenet.ro/carte/gothic-stefan-bolea

9. Crezi că literatură noastră contemporană evoluează în bine? Susții campania Citește Românește. Ca om de cultură, cum vezi tu evoluția lecturii și culturii românești contemporane?
Dintr-o perspectivă, cultura noastră este în ascensiune — de pildă în anii ’90 aveam bibliografii enorme, goluri imense în bibliotecă pe care acum le-am umplut. Hurakami și Eco sunt uneori traduși în română înainte de a fi editați în America. Din cealaltă, se citește din ce în ce mai puțin și mai prost.12332454
10. Citești numai cărți de specialitate sau și beletristică? Ce genuri de cărți preferi? Care sunt autorii tăi preferați din toate timpurile? Dar autorii tăi contemporani preferați?
Citesc în general filosofie, poezie și proză dar nu evit nici alte genuri: critică literară, istoria artei, ocultism, fantasy, etc. Nietzsche mi se mare imposibil de transcens în filosofie, în poziție simetrică în istoria poeziei aflându-se Baudelaire. Autori preferați: la poezie — Sorin-Mihai Grad, care pregătește un volum secund de versuri bestial, la proză “realistă” — Cristina Nemerovschi care mai ales în prima parte din Sânge satanic și în Nymphette_Dark 99 ajunge în teritoriul nihilist, în crucible-ul infernal în care se simte cel mai bine eul auctorial din poemele mele; Răzvan T. Coloja care în Recolta roșie și Soldați ai terebentinei ne face să ne imaginăm cum ar arăta personajele lui Clevenger sau Plahniuk dacă ar citi LaVey, s-ar droga cu prena și ar asculta Black Metal; la proză “fantasy”;— Oliviu Crâznic și Șerban Andrei Mazilu care sunt, de departe, regii fantasy-ului românesc; rămâne să se încoroneze singuri prin capodoporele care sălășluiesc în ei și care sunt presimițite în primele lor scrieri.11061336_929497383776945_7178982371845318412_n

8. Dacă ar trebui să prezinți cuiva volumul tău Theoria apărut la Crux Publishing, ce i-ai spune unui cititor care nu te cunoaște? Cum l-ai atrage spre acest volum de eseuri?
Theoria înseamnă văz. I-aș spune că e orb și nu-și dă seama de asta.http://cruxed.ro/product/theoria/

9. Scrii despre foarte multe referințe culturale în volumul Theoria (filme, muzică, poezii, romane, ale cărți): zi-ne un pic despre hobby-urile unui filosof. Ce muzică asculți, ce filme îți plac, ce alte pasiuni ai?
Ascult Gothic Metal (Tiamat și Moonspell sunt formațiile mele preferate) și muzică clasică (mai ales teritoriul romantic dintre Beethoven și Bruckner). Filme: Melancholia, Antichrist, Fight Club, Se7en, Matrix 1, Snatch, Equilibrium, Interview with the Vampire, Legends of the Fall, Devil’s Advocate, Total Eclipse, Vanilla Sky, Clouds of Sils Maria, Addiction, Nosferatu, Faust, Metropolis, M, Dr. Mabuse, Dracula, 300, Evil, Wild Strawberries, Ordet, etc. Seriale: Hannibal, Penny Dreadful, True Detective, Carnivale. Îmi place mult baschetul și am suferit teribil când Cleveland a fost răpusă în finala Nba. De asemenea, îi consider pe Lebron James și pe Shaquille O’Neal surse de ispirație personală și modele perene. În plus am un fox terrier (Frodo) care mi se pare mai inteligent ca mulți dintre cunoscuții mei.12332597

10. Povestește-ne despre revista culturală EgoPHobia. Când s-a născut, ce planuri de viitor aveți, cum alegeți textele pe care le publicați acolo și către ce vă îndreptați?http://egophobia.ro/
Primul număr l-am scos în 2004. Ținând cont că e un proiect care se bazează pe voluntariat și că profitul nostru în 11 ani e echivalent cu zero sunt recunoscător că existăm și încă avem planuri mari. Ne-am focalizat când pe poezie, când pe Steampunk, când pe proză scurtă: acum vrem să explorăm filonul fantasy.

11. După ce ai publicat atât de multe cărți și ai fost tradus, ba chiar s-au scris cărți despre tine, cum te-ai hotărât să colaborezi cu o editură nou – înființată – Crux Publishing? Ce te-a convins să lucrezi cu ei deși ei erau debutanți iar tu consacrat?http://cruxed.ro/
Cred în această editură pentru că i-am cunoscut pe artizanii ei care sunt niște personalități deosebite. Nu mă consider consacrat — mai am mult de mult de lucru până când să dau o carte mare.

12. Din câte am văzut ai o înclinație spre literatura fantasy, spre dark, spre gotic… Te-ai gândit să scrii și tu literatură fantastică, poate, sau cine știe, un roman polițist, un horror, o poveste de dragoste?
Printre proiectele mele sunt: un roman “realist” cu un adolescent nihilist și genial care dă foc la liceul lui și un roman fantasy despre niște preoți asasini care se ascund in plain sight prin Cluj. Nu știu când le voi scrie pentru că deocamdată a doua teză de doctorat îmi ia 80% din timp.cop Bolea.indd

Îi mulțumesc lui Ștefan pentru timpul acordat întrebărilor mele și pentru răspunsurile interesante oferite.

 

Leave a comment

Filed under Interviuri

Interviu cu Andrei Mazilu #trăieștefantastic

  Interviu cu Andrei Mazilu   

Am revenit cu un nou interviu luat în  cadrul campaniei Citește românește– o campanie înființată de editura Crux Publishing.

De data aceasta îl vom cunoaște mai bine pe Șerban Andrei Mazilu, autor al romanului Anotimpul Pumnalelor.

cats

Șerban Andrei Mazilu (n. 11 februarie 1983) este absolvent al Academiei Navale din Constanța, activând ca ofițer în marina comercială. Având în același timp studii de jurnalism (Universitatea Româno – Canadiană din Brașov) și experiență în radio, Andrei Mazilu a activat ca publicist pentru diverse reviste, blog-uri și site-uri de profil, orientându-se cu precădere spre subiecte din sfera social – politică.

Activitatea sa literară, cu preponderență în limba engleză, cuprinde povestiri scrise individual sau în colaborare cu alți autori, publicate pe site-uri din Statele Unite, cum ar fi Darkness Forums. Este prezent de asemenea cu recenzii, analize și povestiri în limba română în revista culturală EgoPhobia.

În anul 2013 debutează peste hotare în limba engleză, iar romanul său The Angellove Society: Crux este publicat în Statele Unite de către editura Wheelman Press. Acestui volum îi urmează la scurt timp nuvelele Magic and Madness și Limbo, situate în același univers fantasy.

Înclinația sa pentru fantastic, horror și supranatural îi aduce mențiuni și recenzii pozitive din partea criticii și autorilor români de gen, cum ar fi Oliviu Crâznic, Ștefan Bolea, Cristina Nemerovschi, și alții. Încurajat să publice în limba română, Andrei Mazilu devine prezent pe piața autohtonă cu romanul clockpunk Anotimpul pumnalelor.

În 2014, împreună cu Andreea Sterea, înființează Editura Crux Publishing, cu scopul de a promova scriitorii români contemporani de literatură fantastică și nu numai.

11303690_945072382254303_1878459430_n

1. De unde a apărut dorința de a scrie și când ai scris prima dată un text cu valoare literară?

Nu e și nu a fost vorba despre o dorință, cât despre o necesitate. Stephen King a zis că “unele povești trebuiesc spuse” și sunt convins că asta motivează și alimentează, în general, procesul creativ. Au existat momente, nu puține, în care eram convins că e mai bine să renunț la scris, dar m-am trezit, la scurt timp după, tastând frenetic Limbo sau Anotimpul pumnalelor. Prima oară când am scris un text apreciat din punct de vedere literar… Clasa a XII-a, concursul județean de povestiri scurte pe licee. Am fost singurul câștigător, fiindcă a existat un barem de puncte după care participanții au fost notați, și-am ieșit pe locul 2, cu o povestire de o pagină. A fost o surpriză pentru toată lumea, în special pentru mine, care nu scrisesem decât articole pentru revista școlii și câteva poezii nu foarte bune.

2. Ce te-a determinat să scrii și să publici în engleză?cats

Uneori gândim în engleză. E automatism, fiindcă majoritatea filmelor, jocurilor și chiar și-a muzicii, pe care le considerăm a fi interesante, captivante, antrenante, au fost și sunt în engleză. Din același motiv, chiar tu ai formulat întrebarea asta, folosind cuvântul „determinat”, termen ce, în română, are alt sens. Un motiv secundar ar fi fost acela că doream să evit metodele și mijloacele prin care un scriitor român se face cunoscut la nivel internațional. În plus, publicând direct pe Amazon, am avut acces la un public, fără doar și poate, mai numeros. Cu cât mai mulți cititori, cu atât mai mari șansele de succes și de-a deveni scriitor cu normă întreagă – un vis pe care-l vânează cam toți autorii autohtoni.

3. În ce te regăsești mai mult: în scrisul în limba engleză sau în cel în limba română?

Am avut, în școala generală, o profesoară care-și bătea joc de propria ei oră, pentru a ne forța să ne medităm cu ea. Lucrul ăsta a născut în mine o antipatie profundă față de limba română, transformată ulterior într-o fascinație profundă, de către profesorul și poetul Ion Faiter. Lui îi datorez acest statut de scriitor și toată dragostea pe care o simt față de limba și literatura română. Există totuși momente. Cum spuneam, uneori gândesc în engleză și descopăr că anumite replici, și-ar pierde întreaga valoare, dacă nu ar fi fost concepute în această limbă. Monologul lui V, din V for Vendetta, sau, dacă vrei un exemplu din literatură, încearcă Day of the Dragon / Ziua Dragonului, engleză vs. română, și o să înțelegi ce vreau să spun. Sunt câțiva care m-ar contrazice, dar uneori este dificil să traduci „warmage” în limba noastră și să sune cum trebuie sau să reflecte sensul original.

4. Care din cărțile sau povestirile tale îți place cel mai mult până acum?

Toate îmi plac, dar cel mai mândru sunt, cu siguranță, de Anotimp. Nu a fost primul meu roman, nici primul text pe care l-am apreciat, dar tot procesul a durat 40 de zile, pe vapor, și m-am îndrăgostit de el, cu fiecare pagină scrisă. Pe un foarte apropiat loc 2 este Limbo, povestea scurtă, despre universul The Angellove Society, pe care-am oferit-o gratis pe Amazon și care e încă în top 20, la categoria ei. Țin mult la ea fiindcă e un fantasy cu o puternică tentă de detective noir, e intensă și singura de acest gen pe care-am scris-o până acum. Nu sunt la fel de încântat de restul, dar sunt foarte încrezător în aceste două titluri.600159_479284482126171_1996467628_n

5. De ce fantasy? De ce nu SF, horror sau altceva din sfera fantasticului?

Dacă am fi față-n față, în clipa asta, m-ai vedea râzând. Fantasy-ul permite influențe din horror și S.F., două genuri care, deși îmi plac, nu mă reprezintă sută la sută. Dacă vei citi Anotimpul e imposibil să nu observi tema clockpunk sau tentele de dark fantasy / horror / terror existente în poveste. Fantasticul are un potențial enorm și este, în mare parte, neexploatat. Sau, mai bine spus, este prost exploatat! După Stephanie Meyer, au apărut mii de scriitori ce i-au urmat rețeta; genul young adult a devenit norma și vampirii, vârcolacii, vrăjitorii și demonii au fost transformați în niște caricaturi. Nu exagerez! După ultima zi Final Frontier, am intrat într-o librărie și m-am interesat de ultimele titluri din categoria best seller.  Și nu mare mi-a fost mirarea când am citit, pe spatele unui roman, descrierea poveștii din Twilight – aceeași adolescentă introvertă și deprimată, același misterior EL de care se îndrăgostește, cu mențiunea că „eroul” nu era moroi, ci o specie de extraterestru. Cum s-ar zice… enough said!

6. Romanul tău, Anotimpul pumnalelor, este un dark fantasy cu substrat politic și social, pe un fond exploziv, dinamic și plin de personaje interesante. Ce îți place ție cel mai mult la acest roman? Un personaj, o scenă? Zi-ne câte ceva despre carte și ce te atrage cel mai mult la ea ca cititor.

Îți mărturisesc că, atunci când am trecut peste text cu o ultimă corectură, mi-a fost greu să nu mă pierd în poveste, iar asta a fost o premieră pentru mine. Sunt încântat de rezultat și nu ți-aș putea da doar un singur exemplu… Ce-mi place cel mai mult? Probabil faptul că am reușit să introduc, într-un
roman fantastic, mesaje cu valoare reală. În comparație cu literatura de consum (vezi întrebarea și răspunsul de mai sus), Anotimpul are ceva de spus și o spune, cred eu și majoritatea celor care l-au citit, într-un mod aparte. Au fost, desigur, cititori cărora li s-a părut exagerată și pretențioasă abundența figurilor de stil și a detaliilor, dar eu cred că se potrivesc perfect unei astfel de povești. Nu e o carte pentru oricine, nu e o scriitura pe care o poți parcurge fără să te pună pe gânduri, fără să te altereze într-un fel sau altul.În ce privește personajele, îmi place (normal!) Aendo, dar nu cel de la început. Îmi place evoluția lui, metamorfoza din asasin egoist și ignorant în erou… sau aproape-erou. Și totuși, personajul meu preferat este Jessah / Loup, poate fiindcă o consider modelul femeii, așa cum trebuie să fie: puternică, independentă, luptătoare, cu principii de oțel. Sau poate fiindcă am o teribilă slăbiciune pentru roșcate… Scena de luptă, dintre ea și Aendo, e una din preferatele mele, alături de momentul intim ce îi urmează. Îmi place, în mod deosebit, fragmentul în care descriu Perque-ul, cu toate capcanele și atracțiile lui bolnave, și replicile lui Quinn… Mă opresc aici. Ți-am zis: e greu să aleg – sunt prea multe aspecte pe care le îndrăgesc. Cititorul trebuie să descopere singur.anotimpul-pumnalelor-serban-andrei-mazilu

7. Ce părere ai despre cărţile contemporane din sfera fantasticului din România?

Cred că fantasticul românesc se află într-un stadiu evolutiv, iar autorii români sunt, în mare parte, oameni foarte talentați. Oliviu Crâznic este, după părerea mea, cel mai bun scriitor de fantastic în România și abia aștept să-i citesc și, dacă mă onorează, să-i public, următoarele romane. Am tot zis-o și nu mi-e teamă s-o repet: a lui Lenore Arras este o scriitură absolut fabuloasă, ce-și merită locul în manualele de limba română și, cu siguranță, nu este singurul lui text valoros. Un alt scriitor ce promite mult e Dan Rădoiu, cu povestirile lui slipstream, un gen puțin abordat de autorii noștri și ceva ce-mi doream să văd de mult timp. Sigur, nu pot să nu-i enumăr pe Eugen Cadaru, Roxana Brânceanu, Doina Roman, Michael Hăulică, Dan Doboș și, bineînțeles, Liviu Radu, unul dintre preferații mei. Nici cu Helena Cade nu mi-e rușine – Mara încearcă ceea ce și eu am încercat: publică în engleză și, cu răbdare și muncă, are șanse să devină o scriitoare valoroasă. Avem cărți fantasy, avem scriitori! Ne lipsește doar o promovare adecvată.

8. A fost vreo carte care sau vreun autor care ți-au influențat stilul de scris?

Întrebarea asta îmi amintește de colegul meu, ofițer și cititor de ocazie, care mi-a cerut să-i recomand (prietenei lui) o carte ce NU ii va schimba mentalitățile. Mi-a cerut, cu alte cuvinte, imposibilul; oricât de superficial ar fi subiectul unei cărți, e imposibil să o parcurgi fără să te atingă cumva, fără să-ți influențeze gândirea. Da, răspunsul e da, cu siguranță că am fost alterat de King și Pratchett, de Irving și Kennedy-Toole, de clasicii francezi și englezi, ba poate chiar și de Dostoievski, deși recunosc că nu este scriitorul meu favorit. Majoritatea scriitorilor americani, atât clasici, cât și parte din cei contemporani (de fantasy) au avut un rol în dezvoltarea mea ca și autor. Din păcate, timpul nu-mi permite să citesc atât cât aș vrea sau ar trebui. Mă simt, de multe ori, inferiori altor scriitori, când discută despre autori pe care ar trebui să-i știu. Pe de altă parte, mă consolez cu faptul că dacă nu sunt la curent cu ultimele noutăți ca alții, asta îmi asigură un plus de originalitate, într-o perioadă în care e incredibil de greu să produci, în artă, în toate domeniile aferente, ceva cu adevărat nou.

9. Te-ai gândit să scrii și altfel de cărți, alte genuri, alte teme?cats

Sigur! Am cochetat cu genul mistery / detective și încă îmi doresc să scriu un roman polițist. Începusem unul în limba engleză, dar l-am abandonat în favoare seriei The Angellove Society. N-am apucat să continui, odată ce am început să scriu Anotimpul, dar dorința de a-l scrie, poate în română de data asta, e încă vie. Foarte mult timp, am crezut că trebuie să scriu un roman de dragoste sau o tragedie sau ceva filosofic pentru a transmite un mesaj. Mi-am schimbat convingerile când am realizat că acest lucru se poate realiza și prin fantastic – Anotimpul Pumnalelor e cel mai bun exemplu. Cât de profunde îmi vor fi scrierile, însă, asta doar cititorii și timpul or să hotărască.

10. În ce măsură te-a influențat viața de scriitor? Cât de mult te-au schimbat scrierile tale și ce efecte au avut asupra ta ca individ?

E greu pentru mine și pentru oricine trăiește două vieți. În România nu poți trăi din scris – nu bine, oricum! Deci suntem forțați să ne asigurăm venitul prin alte mijloace, iar eu, în special, trebuie să balansez meseria de ofițer de marină cu această pasiune. E inimaginabil de greu să hotărăști cât te dedici scrisului și cât jobului, ce să sacrifici și în ce măsură. Ajuns în situația asta, am înțeles cu ce probleme se confruntă ceilalți autori și de ce literatura noastră suferă, motiv pentru care am și creat Crux Publishing. Cred că editura asta reflectă efectul pe care îl are statutul de scriitor asupra vieții mele; vreau să fiu un ajutor pentru colegii mei și chiar am reușit, într-o considerabilă măsură, să dovedim că relația dintre ei și editură poate fi una profitabilă pentru ambele părți.

11. Ce crezi că trebuie să aibă o carte pentru a ajunge la cât mai mulți oameni, pentru a ajunge să schimbe, pentru a se face simţită în întregime?cats

Promovare. Oameni ca tine, cărora le place să citească și să vorbească despre cărți. Știu că îți doreai un alt răspuns, dar adevărul e că o imagine bună este absolut necesară în cazul ăsta. Uită-te doar câtă vâlvă au făcut niște cărți care, în esență, nu au cine știe ce valoare literară: romanele lui Dan Brown, Fifty Shades of Grey, seria Twilight – cărți ușor de digerat, dar a căror „hype” le-a transformat în best sellere. Un idealist ți-ar spune că mesajul contează, că dacă ești cu adevărat talentat, acest lucru va fi reflectat în numărul de cititori – bullshit! Poți scrie cea mai bună carte din lume, din istorie, și să rămâi un ilustru anonim! O promovare solidă, realizată de profesioniști, nu doar că garantează distribuția în masă, dar alterează și percepția pe care cititorul o are despre carte. Una e să iei, la întâmplare, un titlu de pe raft și să descoperi că autorul e genial, și alta e când ți se spune din surse de încredere (ca tine, ca ceilalți oameni minunați care s-au alăturat campaniei #traiestefantastic), de dinainte, că pe acel raft găsești o adevărată comoară literară. Sau, alternativ, te poți baza pe noroc și pe simpatia posibililor fani… Eu, sincer, prefer prima variantă.

12. Crezi că autorii noștri contemporani vor ajunge să fie apreciați de către noi la fel cum îi apreciem noi pe cei de afară?cats

Cum ziceam și mai devreme, avem scriitori extrem de talentați și cu perspectivă. Diferența dintre ei și cei de-afară este acea imagine despre care vorbeam. În țara asta, din păcate, a devenit un obicei (prost!), pe toate planurile, în toate afacerile, să se căute profitul cu minim efort și minimă
investiție. Rezultatul acestei batjocuri – nu o pot numi altfel – e percepția, inevitabil și deloc surprinzător, negativă. Dacă nu e lipsă de promovare, atunci vorbim despre promovarea unor oameni și a unei scriituri slabe, de consum general și fără substanță, cu scopul de-a scoate un ban rapid și fără bătăi de cap. Da, avem și așa ceva: varianta literară a tabloidelor sau telenovelelor. Nu e deloc de mirare că, educând populația cu programe TV mizerabile și cu ziare de scandal, autorii noștri  buni sunt marginalizați, etichetați ca fiind snobi sau pretențioși, și respinși. Cum să înțeleagă, un om ce consumă scriitură semnată de X vedetă despre viața ei sexuală și de Y cocalar despre cum o arzi în cluburi, sau fițuici cu ample referiri la toate organele si funcțiile anatomice, că Ștefan Bolea și Răzvan T. Coloja sunt niște genii?  E absolut normal ca, un individ ce crede că Dickens a fost portar la Arsenal, să-ți spună că te dai deștept, că scrii alambicat pentru că vrei să epatezi. Ceea ce nu-i normal, ba chiar mă dezgustă teribil, e să vinzi gunoi vopsit în galben, să pretinzi că e aur, și să-l numești minimalism, când, de fapt, e doar o crasă lipsă de talent. Am deviat, îmi cer scuze. Părerea mea, fermă și inalterabilă, e că da, scriitorii noștri pot fi la fel de apreciați, fiindcă sunt, parte din ei, chiar mai talentați decât cei străini. Cu o echipă puternică în spate, pot ajunge la fel de mari.

13. Ți-ai pus speranțele în autorii români contemporani și te-ai alăturat lor, dând naștere unei noi edituri. De ce avem nevoie pentru a ne aprecia mai mult scriitorii români contemporani? Crezi că vei putea schimba ceva în ceea ce priveşte acest lucru?razvan-t-coloja-soldati-ai-terebentinei

Crux Publishing: eu, Andreea Sterea și restul colaboratorilor noștri, abordăm procesul editorial altfel. Am hotărât nu doar să publicăm oameni valoroși, dar să le oferim toate serviciile de care au nevoie și care, în mod normal, li se cuvin. Nu am nici cel mai mic dubiu că vom schimba imaginea autorilor români în ochii publicului. Și, cu toată sinceritatea, îți spun că am reușit să publicăm cinci titluri (deocamdată), pe care, la doar două luni de la tipărire, aproape le-am epuizat. Suntem în librării la nivel național, participăm la evenimente, ne promovăm în permanență scriitorii. Întregul proces editorial se bazează pe o colaborare strânsă cu autorii. Vorbesc despre redactare, paginare, copertă – atât tipul ei, cât și ilustrația și fontul, și până la tipul de hârtie pe care-l folosim. Nu am luat și nu vom lua nici o decizie fără a le cere părerea și acordul, în special știind că au existat cazuri în care, unii dintre ei, s-au trezit, nu doar cu termeni sau expresii schimbate fără preaviz, dar cu dialog acolo unde nu exista așa ceva. În plus, Andreea este o forță (aproape supranaturală) când vine vorba despre editură. Nu există ceva pe care să nu îl poată face dacă își pune mintea. Suntem în siguranță pe mâna ei, și cred că spun asta și în numele celorlalți colegi.

14. Cum ai motiva pe cineva să citească mai multă literatură contemporană românească?

Oferindu-i scriitură de calitate și prezentând-o ca atare. Oamenii sunt motivați să facă un anumit lucru, atunci când sunt siguri că acel lucru merită efortul. Din acest motiv e nevoie ca cititorii nu doar să socializeze formal cu autorii sau editurile, ci să le și facă plăcere să cunoască scriitori noi și să le descopere arta. Oameni ca tine. Cum ziceam, noi ne-am simțit excelent la evenimente și, din ce-am văzut, și cei prezenți, ce ne-au cunoscut echipa, s-au simțit la fel de bine. De asta e nevoie și asta vrem să oferim! Nu lansări scorțoase, nu „experți”, care să turuie până adoarme întreaga audiență, nu ce „se face”! Evenimentele de carte ar trebui să fie distractive, să celebreze frumusețea literaturii în mai mult de un fel. Din acest motiv cred că abordarea noastră e cea potrivită – fie că oferim turtă dulce celor care trec pe la noi sau că dansăm alături de potențialii clienți. Pe scurt, nu vrem doar să facilităm o relație mai strânsă între public și scriitor, ci vrem să creștem una, două, douăzeci de generații de cititori. La urma urmei, deși nu pare așa momentan, acești autori ai noștri sunt clasici în devenire și, peste câteva decenii, se va discuta despre ei în manualele de limba și literatura română. Cred că, pentru talentul lor, merită toată susținerea noastră, cu atât mai mult cu cât, istoric vorbind, poporul ăsta a avut tendința să-și ucidă marile talente.

14.Ce planuri de viitor ai ca și scriitor de fantasy? Ce ne pregătești?

Of, ce-mi ceri tu mie… Am prostul obicei, atunci când mi se pune întrebarea asta, să exagerez. Nu o fac intenționat – ca orice scriitor, am ambițiile mele. Aș putea să-ți spun că lucrez simultan la două romane din universul Anotimpului, dar nu pot să-ți promit că le voi termina curând. În mod
cert, voi publica o poveste (nu chiar) scurtă într-o colecție marca Crux Publishing, cândva în toamnă, alături de mentorul Oliviu Crâznic și de o mulțime de autori străini celebri, lucru ce mă onorează cu adevărat. Nu e nici un secret că unul din romanele amintite mai sus se va numi „Zodia corbului” și că e, în mare parte, terminat, dar ceea ce nu a fost amintit e faptul că, fiind un perfecționist, am oarece dubii în privința lui. Consider că trebuie finisat, restructurat chiar, iar acest aspect implică timp. Mult timp. Ceva ce îmi lipsește tare mult de data asta. Mă așteptam la un voiaj mai ușor și eram convins că mă voi întoarce acasă cu un al doilea roman, dar, știi cum e, socoteala de-acasă… Odată ajuns pe uscat, cu siguranță îi voi dedica toată atenția pe care o merită și, cu puțin noroc, la începutul lui 2016, voi reveni pe piață cu a doua carte. Sincer să fiu, încă aștept feedback din partea cititorilor. În mare măsură, se pare că sunt apreciat de critici și aud des cuvinte de laudă, dar ce scriitor nu se bucură atunci când fanii îi cer un nou roman? Am primit o astfel de cerere de la Alex (care am înțeles că este fanul meu numărul unu și un susținător pasionat al editurii) si a fost cel mai frumos cadou primit vreodată.

„Îți mulțumesc frumos pentru interviu, pentru ocazia de a-mi exprima părerile, și sper să urmeze și altele. Dar, mai mult de-atât, sper că îți va face plăcere să mă citești și că o vei face cu și mai multă plăcere în anii ce vor urma. Mult succes!”-Andrei Mazilu

Îi mulțumesc și eu lui Andrei pentru timpul și interesul acordat. Trebuie să spun că mi-au plăcut foarte mult răspunsurile lui și că acum vreau și mai mult să-i citesc  cărțile.

 

1 Comment

Filed under Interviuri

Interviu cu Răzvan Coloja #trăieștefantastic

Prima etapă a campaniei „Citește românește”-campanie organizată de editura Crux Publishing– constă într-o serie de interviuri cu scriitorii care au cărți publicate la această editură. Mi s-a oferit șansa să iau câte-un interviu fiecărui autor, iar primul este Răzvan T. Coloja.

10649652_1045654228781501_7251764495726974606_n

Răzvan Teodor Coloja este un autor contemporan, născut la Oradea, unde şi trăieşte. A absolvit Facultatea de Litere (specializarea Biblioteconomie, 2001) şi Facultatea de Informatică (2003) din cadrul Universităţii Oradea. În prezent este student al Facultății de Ştiinţe Socio-Umane, specializarea Psihologie, în cadrul aceleiași universități.

A activat ca publicist, fiind redactor-şef adjunct la revista ”MyCOMPUTER”, redactor-şef la revista ”MyLINUX”, și redactor la revista ”CONNECT”.

A publicat peste 700 de articole pe tematică IT&C în ediţiile tipărite şi digitale ale Linux Magazine, Ubuntu User Magazine, Linux Pro Magazine, precum și pe site-urile de profil ITlinux.com, osnews.com. Este prezent cu articole de analiză, recenzii și povestiri în reviste și pe site-uri literare, cum ar fi Caietele Oradiei, suspans.ro, revistadesuspans.ro.

Înclinat spre ficțiunea transgresivă și macabru, Răzvan T. Coloja debutează în 2009 cu romanul ”Fabrica de furnici” (Ed. Vremea), iar în 2011 revine cu romanul ”Recolta roşie” (Ed. Herg Bennet). În 2012 este prezent în antologia ”Cercul literar de la Oradea” (coord. Marius Miheţ), alături de autori precum Dan-Liviu Boeriu, Mircea Pricăjan şi alții.

Un an mai târziu, povestirea sa ”Luna apune întotdeauna în mare” apare în antologia Zombii: Cartea morţilor vii, (Ed. Milennium Books), alături de altele semnate de A. R. Deleanu, Cristina Nemerovschi, Liviu Radu, Oliviu Crâznic și alții. Tot în 2013 lansează culegerea de povestiriAm auzit de…”  în format e-book.10649652_1045654228781501_7251764495726974606_n

  1. Cum / când ai început să scrii?

Prin clasele primare dacă bine ţin minte. Povestiri. Apoi poezie în engleză prin liceu, povestiri în limba română cam tot pe-atunci. ”Fabrica de furnici” l-am publicat în 2009, dar romanul îl începusem pe la 21 de ani şi-a trecut prin diferite forme până ce m-a mulţumit cea actuală.

2. Care sunt cele mai mari dificultăți pe care le întâmpini în timp ce scrii?

Uneori, rar, ajung în punctul ăla în care subiectul romanului la care lucrez nu mă mai atrage. L-am întors deja pe toate feţele şi mă plictiseşte şi-aş vrea să încep ceva nou. Când se întâmplă asta mă forţez să termin cumva romanul sau îl las la murat vreme de un an sau doi până ce îmi aduc aminte de el şi îl vă deja cu alţi ochi. În plus am şi o oarecare teamă de a nu fi privit drept un ciudat pentru ceea ce scriu, aşa că mă temperez uneori. E un compromis pe care nu-mi place să-l fac.

  1. În care dintre cele trei cărți ale tale te regăsești cel mai mult?

În prima, în ”Fabrica de furnici”. Eram mai tânăr când am scris-o. Nici când am terminat manuscrisul nu credeam că am să-l public vreodată, aşa că mi-am permis să fiu sincer şi colorat în text. Îmi e dor de libertatea aia pe care o ai doar când ştii că n-ai să publici. coperta-fabrica-de-furnici

  1. În  cel mai recent volum al tău, „Soldați ai terebentinei” este vorba fanii muzicii rock, metal și subgenurile acestora. Te identifici cu acest gen muzical? Dacă da, cum ai început să-l asculţi şi care sunt trupele tale preferate?11091298_821310991295032_8126083166865948525_n

Am început să ascult rock pe la vreo 14 ani dacă bine îmi aduc aminte. Am început cu Alice Cooper care lansase în perioada aceea albumul ”Trash”. Era fix după revoluţie aşa că ”Trash” a fost prima mea casetă audio. Şi-am ascultat-o obsesiv până am avut nevoie de altceva. Apoi am trecut scurt prin Metallica, apoi My Dyig Bride, Anathema, Katatonia, 3rd And The Mortal, Slayer, Rage Against The Machine şi o sumedenie de alte trupe. Anii ’90 au fost cu adevărat glorioşi în ceea ce priveşte metalul; s-au lansat albume unul şi unul.

 De-a lungul timpului am început să ascult şi alt gen de muzică. Momentan cochetez cu military pop, nihilist pop, post-rock şi încă câteva subgenuri.

 Trupe preferate? ”Rome”, ”Spiritual Front”, ”Supuration”, ”Kyuss”, ”Slayer”, ”Samael”, ”Katatonia”, ”Keith Caputo”, ”Deftones”, ”Nine Inch Nails”, ”Russian Circles”, ”Placebo”, ”Satyricon”, ”Ordo Rosarius Equilibrio”, ”A Perfect Circle”, ”Pink Floyd”, ”Tool”. Aş putea umple o pagină A4 cu ele.

  1. Spune-ne câte ceva despre această carte. Ce îți place cel mai mult la ea?razvan-t-coloja-soldati-ai-terebentinei

Soldați ai terebentinei” am început-o prin 2010. Am lucrat vreo doi ani şi ceva la ea şi cel mai probabil aş mai fi lucrat încă un an. Rar consider un manuscris ca fiind complet. Am avut o adolescenţă tumultoasă şi am simţit nevoia să expun fragmente din ea; apoi acele fragmente s-au îmbinat cu puţin fantastic, au apărut personaje noi, situaţii noi. Cartea e un mix ciudat de real şi imaginar din care nici eu nu mai disting uneori ce e ce. Voiam cu tot dinadinsul să expun cât mai fidel care era viaţa rockerilor orădeni din anii ’90, cu bune şi rele.

 Ce îmi place cel mai mult la propria carte? N-aş putea să spun şi nu e locul meu s-o spun. E treaba criticilor literari şi a cititorilor să se exprime în această privinţă.

  1. Ce schimbări a produs acest gen muzical în viaţa ta? A fost un factor care te-a determinat să-ncepi să scrii?

Întâmplător – da: muzica a fost un factor care m-a împins cumva spre scris. Ascultam mult prea mult doom metal pe la 15-16 ani iar muzica rezona cu angst-ul adolescentin. Simţeam nevoia să mă exprim cumva şi am realizat că mă puteam exprima mai bine în scris decât verbal. Eram extrem de anxios în adolescenţă şi-mi găseam mult mai rapid cuvintele pe hârtie. Tot restul îl găseam în muzică.

 Legat de schimbări, muzica te modelează. Cred că ar modela orice ascultător mai serios. Mi-a modelat stilul vestimentar, modul de gândire, felul în care relaţionez cu oamenii, ideologia, concepţia despre religie şi alte lucruri care mă alcătuiesc. În ce proporţie asta a fost ceva bun, n-aş şti să zic.

  1. Te-ai inspirat din realitate pentru vreo carte de a ta? În ce măsură?

Fiecare autor se inspiră într-un fel sau altul din realitate. E cea mai solidă sursă de informaţii pe care o avem. În ceea ce mă priveşte, cresc aluatul cu informaţii din lumea înconjurătoare apoi amestec bine de tot cu o lingură de imaginar până în punctul în care pot să neg cu vehemenţă orice asemănare cu situaţii sau personaje reale. ”Răzvan, sunt eu în capitolul 3?/Nu, nu eşti tu.”

 În ”Fabrica de furnici” şi ”Recolta roşie” am băgat o doză mai mult decât sănătoasă de imaginar. În ”Soldaţi ai terebentinei” însă am păstrat situaţiile bizare prin care am trecut din simplul motiv că mi-ar fi luat mult mai mult să concept tâmpenii de magnitudinea aceea18u1pcnok4p3ujpg.

 

  1. Dacă ai putea să o iei de la început, să te întorci în trecut, ai mai scrie romane de ficțiune transgresivă? Ai mai scrie ceva în general?

De scris sunt sigur că aş scrie. Poate că aş începe să pun accent pe scris mai repede decât am făcut-o. Cred că aş începe să public de la o vârstă mai verde dacă ar fi să repet jocul ăsta. Ficţiunea transgresivă îmi surâde de un deceniu şi ceva dar nu bag mâna în foc că rămân cu ea pe viitor. E pur şi simplul fotoliul comod de acum.

  1. Ce crezi despre cenzurile literare? Sunt ele necesare sau libertatea scrisului e mai aprofundată când renunți la ele?

Consider că singura formă de cenzură literară acceptabilă este cea pe care autorul şi-o impune. Tu decizi, ca autor, ce anume intră şi ce nu în text. Tot restul e alcătuit din indivizi care au o problemă cu cartea ta iar părerea lor e cea a precupeţei care-ţi sugerează să-ţi schimbi motorul la maşină. O poţi asculta pe precupeaţă, dar ieşi prost din chestia asta.

Din păcate tot idealul ăsta cu libertatea scrisului a fost înţeles greşit de unii. ”Libertate în scris” a ajuns să însemne şi fan fiction-ul care gravitează la limita furtului intelectual. ”Libertate în scris” au şi cei care înjură până ce cuvântul ”pulă” ajunge să se repete mai des decât cuvintele de legătură, totul – vezi Doamne – ca să şochezi cititorul. ”Libertate în scris” mai nou e şi să ignori regulile gramaticale şi să reinventezi limba.

De atâta libertate ni s-a cam făcut greaţă.

Nu cred în schimb în cenzura editorului. Cred că editorul poate sugera, iar dacă sugestia lui se potrivește într-un fel sau altul cu opinia ta, atunci se poate ajunge la un compromis. Editorii care se bagă în manuscrise la modul ”tai aici sau nu te public” pierd oameni buni din cauza încăpăţânării. Editorul nu e un zeu cu cuvânt absolut. Editorul ar trebui să fie prietenul ăla care vede ceea ce nu vezi tu dar strânge din dinţi dacă tu ţii cu ai tăi de text.

  1. Ce carte contemporană scrisă de un autor român te-a impresionat cel mai mult?

Era acum să îți enumăr o mulțime de cărți de specialitate (psihologie și științe conexe) :))) Dar când voi avea timp (curând sper) să revin la beletristica românească contemporană, mă voi interesa mai îndeaproape de  ”Viseptol” de George Vasilievici.

  1. Ai în plan scrierea unei noi cărți sau alte planuri de publicare ale unor noi volume?

Cei de la editura Crux Publishing mai au două manuscrise de roman semnate de mine. ”Pangeea, toamna” va apărea în… toamnă; cel puţin aşa mi s-a spus. Mai am un roman intitulat ”Aer şi MsbP” care e aproape-aproape gata şi care cel mai probabil tot la Crux va apărea. În prezent lucrez la un nou roman început anul trecut; ”lucrez” e mult spus, că nu l-am mai continuat de vreo patru luni.

  1. Și, la final, ce mesaj ai să le transmiți cititorilor?

Nimic glorios.

Să-mi scrie. Ce vor ei. Răspund întotdeauna la e-mail-uri. Dacă au citit, să-mi scrie ce le-a plăcut şi ce nu. Caut oameni care văd lumea ca mine şi deocamdată am găsit puţini.

Aici aveți trailer-ul romanului „Soldați ai terebentinei”:

Îi mulțumesc lui Răzvan pentru timpul acordat și editurii Crux Publishing pentru șansa oferită.razvan-t-coloja-soldati-ai-terebentinei

 

1 Comment

Filed under Interviuri