Pe scenă, în locul luminii unui reflector, Bîntuiții

Personajele cărții Bîntuiții-Chuck Palahniuk sunt subiecte de studiu, animale de laborator, mai exact. Tabăra de scriitori, sala de teatru, salvarea lor, se dovedește a fi chiar laboratorul. Acum sunt închiși acolo și, înainte de a supraviețui, vor să devină celebri, vor să-i iubească lumea.

tumblr_m8njrhAG631rdnvweo1_1280

De fapt, a greși nici nu există. Nu în mințile noastre. În realitatea noastră.

Niciodată nu te poți apuca să faci ceva greşit.

Niciodată nu poți spune un lucru greșit.

În mintea ta ai mereu dreptate. Fiecare acțiune – ce faci sau spui sau cum alegi să te prezinți – e automat corectă în clipa în care acționezi.

(…)

-Oricît de idioată ar fi o idee a ta, spunea domnul Whittier, ești condamnat să ai drepate fiindcă e a ta.

tumblr_m2j9vkvYBU1rsn9szo1_500

Pe parcursul întregii cărți, se pot observa astfel toate schimbările care se produc, în special, la nivelul personajelor. Toată nebunia trece spre realitatea cititorului. Este o carte cu un optimist macabru, iar din această cauza a reușit să fascineze într-un fel sau altul. O sală veche de teatru și niște personaje a căror demență se accentuează pe măsură ce timpul petrecut acolo se mărește. Distanța dintre ei și realitate devine imensă, dar își doresc totuși să devină eroi, să-i adore lumea atunci când vor ieși de acolo.

tumblr_nq1z6u0TQi1rrrecxo1_1280

Inky spunea mereu că a absenta este noul mod de a fi prezent.

Înainte ca bântuitul să-și spună povestea(poveștile), apare câte un poem dedicat lui, poem care creează un decor autentic în jurul celui care urmează să spună povestea. Poveștile sunt de multe ori confuze, unele sunt veridice, altele total absurde, dar fiecare are un cadru al ei, sumbru și, totuși, captivant. Scopul bântuitului blocat în sala de teatru este, pe moment, să-și spună poveste, și o face cu toată însuflețirea lui, iar cititorul simte cumva acest lucru.1a5081f7c6202adb29e632a11f90a9fb.jpg

Gândiți-vă la o mașină de lustruit pietre, dintr-alea cu tambur, care se tot învîrte, se învîrte douășpatru de ore din douășpatru, plină cu apă și nisip și pietriș. Pe care îl tot macină învîrtindu-se. Așa-i pămîntul. De-asta se învîrte. Noi sîntem pietrele. Și ce ni se întîmplă – dramele și chinul și bucuria și războiul și boala și victoriile și abuzurile – astea-s doar apa și nisipul care ne erodează. Care ne macină. Care ne lustruiesc bine de tot până cînd strălucim.

c498992d0f62f4cd4bb8415eb1604f7f.jpg

(…)

Dumnezeule, cît iubim știrile de la televizor. Imaginile cu oameni înșirați pe marginea unei gropi comune, așteptînd să fie împușcați de un alt pluton de execuție. Fotografiile lucioase din reviste cu oameni ca noi sfîrtecați de antrenori sinucigași. Buletinele de la radio despre accidente în lanț pe autostradă. Avalanșele de noroi. Vapoarele care se scufundă. (…) Iubim catastrofele aeriene.

Adorăm poluarea. Ploaia acidă. Încălzirea globală. Foametea.

(…)

-În adâncul sufletelor noastre sîntem împotriva echipei noastre.

Împotriva umanității. Noi împotriva noastră. Tu, propria ta victimă.

united-artists-theater-detroit-woe2-690x459.jpg

„În cadrul romanului Bântuiții, regăsim una dintre cele mai șocante povești din câte a scris Palahniuk, intitulată „Mațe”. În 2003, în timp ce Palahniuk era în turneu de promovare a unei alte cărți ale sale, Jurnal, acesta a citit respectiva povestire publicului prezent la eveniment. În timpul lecturii, 40 de oameni din cei prezenți în sală au leșinat. Situația s-a repetat la fiecare turneu la care Palahniuk a repetat povestirea. Astfel, la începutul lui 2004, numărul leșinurilor ajunsese la 53, apoi la 60. În octombrie 2004, Palahniuk numărase deja 68. Ultima astfel de întâmplare a avut loc în mai 2007, în Canada, unde cinci oameni au leșinat, ridicând astfel numărul la 73.”(Wikipedia)

Eroziune

-Singura alternativă ar fi că suntem de-o prostie eternă.

(…)

Și planeta nu-i cu o ioată mai bună decît a fost                                înainte                                                                                          de noi.

602e239cb6b632c20745f04770b55644

Autorul are un stil considerat minimalist, dar, după mine, și este și un stil extrem de încântător. Nu exagerează cu detalii nesemnificative, dar punctează puternic acolo unde simte că e nevoie, iar astfel, cartea se citește și destul de ușor, dar are și mult substrat.

Așa să fie, o întîmplare groaznică după alta și după alta – până murim toți?

article-2442383-187D813900000578-443_964x638

Bîntuiții este cea mai complexă carte pe care am citit-o și spun asta fără să exagerez. Are cam toate ciudățeniile posibile, personajele sunt diferite, poveștile lor sunt diferite, atmosfera fiecăreia este diferită. Nimic nu pare să se lege și, totuși, îi unește ceva. Nu pot să o recomand tuturor(doar celor care stau bine cu stomacul și celor care nu s-ar simți deranjați de elementele bizare și grotești care sunt întâlnite des în carte). În orice caz, Bîntuiții rămâne probabil una dintre cărțile mele favorite(și merită asta).

f6df8b8460fb34de74036eadf0e71255

Iubim dramele. Iubim conflictul. Avem nevoie de-un diavol sau ne creăm noi înșine unu.

Nu-i prea grav. E pur și simplu felul în care funcționăm. Așa cum păsările zboară și peștii înoată.

 

 

Advertisements

Leave a comment

Filed under Recenzii, Uncategorized

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s