Recenzie Malad-Alexandru Voicescu

Malad-Alexandru Voicescu

Notă copertă: 5/5

brazilia_69400000

Despre carte:

În timpul lansării noului produs al companiei high tech la care este angajat, Andrei, art director român stabilit în Elveţia, experimentează o viziune inexplicabilă, indusă de un desen al misterioasei Ioana. Încercând să afle identitatea acesteia și legătura dintre ei doi, devine implicat în acţiunile unui grup de artişti underground dintr-o reţea cosmopolită, grup care duce la extrem învăţăturile mentorului lor. Acuzat de crimă, trebuie să fugă. Este ghidat de Eliza, o tânără care pare să cunoască îndeaproape motivele ce i-au schimbat viaţa normală şi aproape anostă de până atunci. Pe parcursul a numai câtorva zile, Andrei realizează că adevărurile pe care le ştia despre propria persoană sunt doar o mică parte a unui puzzle care îl poartă fără voia lui prin Praga, Lausanne, Milano și un izolat sat din Banatul sârbesc.

În Malad, realitatea se întrepătrunde cu oniricul, ştiinţa cu alchimia, religia cu fanatismul, iar existenţa obiectivă se dovedeşte doar o umbră a unui alt substrat, mai adânc şi mai improbabil de conştientizat, unde moartea şi decadenţa sunt catalizatori reci ai destinului. În cele din urmă, iubirea poate să fie salvarea. Sau distrugerea, deopotrivă.

Părerea mea:5BepMJ1

Malad a fost o carte pe care mi-am dorit-o încă de când a apărut, deși m-am încăpățânat, ca de obicei, să nu-i citesc descrierea. Romanul  spune o poveste ambiguă despre care nu poți afirma, indiferent la ce pagină ai fi, că ai înțeles-o în totalitate. Cred că acesta și trebuie să fie farmecul oricărei cărți: să nu se dezvăluie în întregime, să păstreze în jurul ei un mister constant. Cartea aceasta a avut mult mister centrat în jurul unui subiect destul de original. Enigmatică, onirică, această poveste s-a apropiat chiar foarte mult și de grotesc. La un moment dat, previzibilul dispare complet și nu mai știi ce ar trebui să crezi.grotesque-art-pieces

A avut un început tipic care nu promite absolut nimic, a fost poate mai puțin decât o introducere, dar a avut totuși un farmec aparte, îmbinat cu un umor revigorant. Calm, aproape formal, o simplă lansare de produs prezentată cu clișeele specifice. Autorul renunță însă treptat la această „mască” a banalului, intruducând reala acțiune. Rupând firul evenimentelor, pune în centru atenției un desen care va da naștere adevăratei povești. Acțiunea a evoluat atât de mult, încât, pe la mijlocul cărții aproape nu am mai reușit să o recunosc. Nu a fost exagerat de încărcată în evenimente, dar a fost prezentată într-o manieră echivocă, iar acest lucru a creat confuzie.1KGmpJ_0

Dilogurile au predominat în acest roamn, uneori mi s-a părut că apar prea des și că eclipsează cumva acțiunea propriu-zisă. Cu toate acestea, au fost bine realizate și pot spune că mi-au plăcut în mare parte. Au fost veridice și au avut și umor pe alocuri. Singurul lor defect, poate că și cel mai mare, a fost combinația dintre română și engleză prezentă uneori în conversațiile dintre personaje, combinație pe care, personal, am detestat-o. Știu că replicile în engleză i-au dat întregului roman autenticitatea de care avea nevoie, având în vedere contextul dat, dar nu aceste replici au fost problema. Problema au fost cele care îmbinau deranjant româna cu engleza/franceza. Nu suport romgleza, ori doar engleză(ceea ce ar fi fost destul de ciudat), ori doar română. Acest lucru a fost valabil pentru întreaga carte. Elementul care m-a enervat cel mai tare la aceast roman, a fost folosirea excesivă a limbii engleze, chiar și atunci când aceasta nu era necesară, adică se putea evita ușor, fiind înlocuită cu expresii românești asemănătoare cu înțelesul celor englezești. Cu alte cuvinte, vocea narativă a gândit mult prea mult în engleză.bb2bf691bee58462f6ecd1b754bc7d66

Au fost prezentate în mod constant povești din spatele a diferite personaje. Personaje intense, de altfel, care mie mi-au plăcut. Cu toții încercau să trăiască acum, dar fără să reușească în totalitate acest lucru, deorece fiecare era prins în propria bucată vicioasă de atunci. Mai exact, fiecare cu nebuina lui.  Interacțiunile dintre ei nu au avut, așa dar, întreaga profunzime pe care ar fi trebuit să o aibă. Pot spune că acest lucru mi-a plăcut oarecum pentru că i-a mai atribuit un strop de ambiguitate poveștii.62a36cab5de74284503e87f1bf4979b4

Fiecare om din această carte a emanat un macabru care i-a dat cărții o atmosferă sumbră, în contrast cu celelalte elemente oarecum banale ale ei. Toate aceste personaje și-au expus labirinticul trecut fără să-l ascundă sub „ornamente” inutile. Caracterele prezente în roman au fost extrem de variate: o româncă ce apare și dispare în mod misterios, atrage și transmite ceva, o altă fată, de data aceasta de origine spaniolă, impulsivă, imprevizibilă, un jazzman care a simțit un cutremur apocaliptic de pe WC, un bibliotecar cu umbre de demență acoperindu-i atitudinea, un francez care nu suportă engleza și un personaj principal care se luptă în mod constant cu el însuși.6c31d9d0ce0b9292cddd284d20cccb4d

Finalul cărții se află, din păcate, printre elementele care m-au dezamăgit puțin. Având în vedere potențialul poveștii, sfârșitul ei ar fi putut fi puțin mai intens sau, ar fi putut, pur și simplu, ca romanul să se încheie la capitolul 15, deoarece capitolul 16 i-a atribuit o notă prea comună.brazilia_69400000

Citate:5BepMJ1

„Tot ce mai devreme păruse logic, rațional, așezat la locul lui, se transformase  într-un amalgam întors pe dos, iar eu eram martor la o ordine superioară, un entropism mult mai profund și mai adevărat decât pelicula pe care noi o numim din obișnuință și nepricepere realitate. Ce poate vedeam eu era substratul relității, o față a lucrurilor surprinse în esență. Adevăratul rost al lucrurilor.”

„Uităm ușor, pentru că nu e mai comod, ca să ne protejăm de lucruri care ne dor foarte tare și care altfel ne-ar sparge din interior în mii de bucăți. (…)În somn poți să te recompui pe tine, cel spart, dar fără să te deranjeze când te trezești și ai uitat ce ai făcut din tine.”

Sfârșit:6c31d9d0ce0b9292cddd284d20cccb4d

În Malad am întâlnit alchimie, gnosticism exemplificat cum destul de rar se întâmplă să fie în cărțile contemporane, o relație dintre gemeni dusă la un alt nivel, psihanaliză, alter ego, tragedii într-un mod comic transpuse, dar, cel mai important, am întâlnit o simplitate a limbajului cu un substrat intens. Cuvintele obișnuite amestecate cu lejeritatea din stilul autorului au dus această carte departe de idee unui roman forțat.

 

 

Advertisements

1 Comment

Filed under Recenzii, Uncategorized

One response to “Recenzie Malad-Alexandru Voicescu

  1. Pingback: „Malad” – impresii și recenzii de carte | herg & co.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s