Recenzie Anotimpul pumnalelor-Șerban Andrei Mazilu

Anotimpul Pumnalelor-Șerban Andrei Mazilu

Notă copertă: 4,5/5

anotimpul-pumnalelor-serban-andrei-mazilu

Despre carte:

Într-un univers fantastic dominat de forțe oculte și de tehnologii avansate nefiresc pentru acele timpuri, un grup de asasini încearcă imposibilul: dejucarea planurilor diabolice de preluare a puterii și restabilirea echilibrului viață – moarte, de mult alterat. Arhipelagul Voss se zbate în mizerie și disperare, sărăcie și haos. Conducătorul Bisericii, corupt și pervers, și o aristocrată însetată de putere manipulează, seduc sau ucid pe oricine le stă în cale, căci miza supremă este chiar tronul Împăratului. Vocea zeului Moarte se face auzită peste șuieratul pumnalelor, în timp ce un erou improbabil este aruncat în mijlocul unui joc dement în care toată lumea are de pierdut.

***

Nimic nu este adevărat, totul este permis, intonau membrii Ordinului Asasinilor. Creând un cuplu de ucigaşi iniţiaţi, care mixează moartea şi iubirea cu revoluţia, ce rivalizează cu cele din Matrix şiNeuromancer – dar şi cu manifestul We Will Rise al celor de la Arch Enemy –, Şerban Andrei Mazilu surprinde din nou (după debutul său american) cu o distopie dark fantasy post-modernă luxuriantă şi exotică. Ce se întâmplă când umbrele iau foc? Dincolo de religie – mai este loc de spiritualitate? Ne putem clădi universul în jurul lui Destrudo? Există un singur zeu, spune un personaj, Thanos (după personificarea grecească a morţii) şi noi toţi ardem pe altarul său!”

Ştefan Bolea

Dr. în Filosofie, Drd. în Litere

Autor „Theoria”

Părerea mea:12195848_999702356756447_297462397887251610_n

Cartea aceasta a reușit să mă transpună aproape în totalitate în povestea ei și să mă captiveze într-un mod straniu, pe care abia-l pot explica, lucru ce puține cărți fantasy au reușit să-l facă. A avut o însuflețire nouă, o temă originală, iar acesta e unul dintre principalele motive pentru care mi-a și plăcut. La prima vedere, ar părea că duce către un YA clișeic în care personajele sunt mai preocupate, de obicei, de hainele pe care le poartă, decât de supraviețuire, în sine. Ei bine, cartea de față nu intră în această categorie. Anotimpul pumnalelor s-a îndepărtat, dar s-a și apropiat în același timp de elementele cu care am fost obișnuită până acum. A fost haotică și foarte bine construită. O lume imperfectă, apoape perfect structurată. O lumea diferită și, în același timp, ușor familiară, care te trece prin multe stări.

Pajama_Lucy

Imaginați-vă atmosfera aceea inedită pe care o emană tot ceea ce a însemnat Evul Mediu amestecată cu decorul unui viitor super-tehnologizat. E absurd de atrăgător ceea ce rezultă, nu-i așa? Cam așa a fost această carte. Noi religii, noi venerări, noi zei, printre care, cel principal e Thanos(Moartea). Cred că, privit din punct de vedere metaforic, acest zeu are mai mult sens decât cei mai mulți dintre zeii venerați în prezent(oricum, aceasta e doar părerea mea), toate cultele religioase prezentate în carte dându-i poveștii un impuls atipic, original și, pur și simplu, captivant. În această poveste a fost mascată cumva realitatea noastră sub înfățișearea unei alte relități mai extremiste. Relitatea cărții o reflectă într-un fel pe a noastră, doar că aici, avânturile personajelor și stările primordiale sunt ceva mai…spontane, aproape mai sincere.

tumblr_nxa4mtp5bJ1tod76fo1_540

Deși a avut foarte multă acțiune, aceasta nu e fost prezentă exagerat, nu a creat confuzie și nici nu a complicat excesiv lucrurile. A evitat ridicolul pe care îl ating multe cărți care, pretinzându-se alerte, devin prea încurcate în propria lor poveste. Cu alte cuvinte, chiar și dacă m-aș fi oprit din citit cartea și m-aș fi reapucat de ea peste o lună, aș fi reușit să comunic fel de ușor cu povestea, fără să fiu nevoită să dau înapoi câteva pagini. Cred că partea cea mai dificilă la construcția unei povești e conturarea unor personaje reușite și, inevitabil, alcătuirea unor dialoguri pe măsură. Schimburile de replici prezente în această carte au reușit uneori să se apropie de preferințele mele, dar alteori mi s-au părut ușor forțate. La fel a fost și în cazul descrierilor: au fost pasaje în care mi-au plăcut, pasaje care m-au făcut pur și simplu să simt cuvintele, care mi-au arătat cu adevărat, dar au fost însă și unele paseje a căror înzorzonare(?) m-a obosit.tumblr_nw3juvqwku1tod76fo1_540

Datorită faptului că romanul a fost povestit la persoana a III-a, am reușit să văd din toate perspectivele cum stau lucrurile, am văzut motivele fiecărui personaj, dezvoltarea și gândurile lor. Am privit întâmplările dintr-un unghi ideal, pentru că am cunoscut toate personajele și am încercat să le înțeleg construcția, uneori neobișnuită. Din punctul meu de vedere, în această carte nu a existat „bine” sau „rău”, pentru că toate personajele au fost undeva la graniță: demenți care vor să stăpânească tot, înmânați de gândul „nobil” de a înlătura sistemul corupt și „eroi” care ucid fără să clipească. A fost o opoziție între impulsurile fiecărui personaj, motiv pentru care niciunul nu a atins cu adevărat vreo extremă. Faptul că totul a fost relatat la persoana a III-a m-a ajutat să văd mai clar aceste amănunte. Să nu uit și de sarcasmul vocii narative care mi-a plăcut.

tumblr_nxa4mtp5bJ1tod76fo1_540

Cu toate acestea, au existat și câteva elemente(puține și aproape nesesizabile, dar care au fost totuși acolo) care i-au dat cărții un aer mai obișnuit, ca să zic așa. Printre acestea se află și cedarea ușor forțată a anumitor personaje, rapiditatea aproape absurdă cu care acestea s-au acomodat cu situațiile date, total neașteptate și conturarea clișeică a unuia dintre personajele principale-Loup(Jess), de la care aș fi așteptat ceva mai mult. A fost un personaj mult prea banal în comparație cu potențialul cărții, deși a avut și ea puținele momente de glorie care m-au făcut să o suport, chiar să-mi placă într-un fel.tumblr_nxtwtaTpTN1re12ono1_500

Romance-ul, de această dată, nu m-a enervat prea tare, pentru că a fost altfel înfățișat și pentru că, da, și-a făcut destul de rar apariția. Relația dintre cele două personaje(o să vedeți voi care) a fost prezentată într-un mod distructiv, a fost un romance care nu a pretins a fi construit pe cea mai pură iubire, care nu s-a „victimizat”(nu am găsit alt cuvânt mai potrivit), și tocmai de aceea a emanat o supremație diferită, pe placul meu. Banalitatea personajului feminin a stricat uneori însă toată atmosfera.tumblr_nwflhoSINK1qg39ewo1_500

Personajele acestei cărți au fost extrem de variate și, majoritatea, foarte bine structurate. Evoluția lor constantă le-a făcut să depășească pragul „comunului”, dându-le un farmec mai bizar. Cu toate acestea, ele au murit atât de ușor(bine, nu au murit toate, dar au murit destul de multe). Majoritatea n-au avut parte de o moarte poetică, nu au murit nici măcar tragic. Moartea lor diferită și imprevizibilă mi-a plăcut. așa, brusc cum a venit. Lejeritatea aproape crudă cu care autorul renunța la personaje a fost destul de impresionantă și neașteptată.265464_by_straychi1d-d6zgei5

Aendo a avut cea mai vizibilă evoluție, trecând de la personajul tipic întunecat cu impulsuri eroice, la un simplu Aendo, care și-a înțeles Zeul și, într-un final, a ajuns să se înțeleagă și pe el. Ce mi-a plăcut la el este faptul că nu a fost niciodată un erou în adevăratul sens al cuvântului, dar nici nu s-a cufundat în totalitate într-un întuneric necruțător. A fost tipul de personaj destul de realist, dar, în același timp, ușor copilăros. Aendo, înainte de a lupta cu oricine altcineva, s-a confruntat cu propria-i persoană, iar acest lucru l-am apreciat, printre altele, cel mai mult la el.tumblr_nnhqegiavw1szc4pao1_1280

Madeline a fost probabil unul dintre cele mai impresionante caractere feminine prezente în această carte. Demența ei mi-a transmis o bizară dependență. Motivele ei i-au justificat cumva toate acțiunile nebunești. Obsesiea ei de grandoare a făcut-o aproape zguduitoare. Sadică, necruțătoare, impunătoare, dar având niște slăbiciuni care n-au lăsat-o să se refugieze complet în confortul cruzimii, farmecul acestui personaj a ajuns să-mi placă aproape în totalitate.

fd__6_by_straychi1d-d8597e7

* notă: Virginia Oldoini(click pe poză pentru informații) nu are nicio legătură cu romanul sau cu personajul feminin prezentat. Apare aici pentru că, atunci când apărea Madeline în cadru, îmi tot venea în minte această poză.

York a fost personajul meu favorit. Nu știu exact de ce. A fost tipul de personaj naiv, uneori inocent, impulsiv, aproape sinucigaș. Și totuși…mi-a plăcut.26-249724-Coperta_fata

Mikkake a fost cel mai aproape de noțiunea de „erou”. Devotat, patriot și bun, mult prea bun pentru realitatea lui.tumblr_nwy5651vLP1qzcoado1_540

În rest, preoți nebuni, sadici(a se reține că sunt preoți care își venerează proprii zei, inventați de autor), un majordom mai înțelept sau poate doar mai intuitiv decât un împărat-un împărat absolut incompetent și niște simplii oameni(sacrificii, dacă ar fi să-i numesc mai liric).tumblr_nto13lrq2B1t7b5qro1_1280

Citate:tumblr_nto13lrq2B1t7b5qro1_1280

„Bunele intenții pot duce de multe ori la adevărate dezastre.”

Am trăit intens, am uitat, mi-am înlocuit visele urâte cu adevărate cușmaruri. Și în final cui îi pasă? Suntem doar fum într-un imperiu al umbrelor. Totul e irelevant. Totul e haos.”

“Nu e nicio medalie, nicio cupa, niciun fel de gratificare a efortului tau…Nicio recompensa materiala. Nu ai nevoie. Ai castigat ce era mai important: esti viu, traiesti si ai sansa ca maine sa te caiesti si sa incerci sa-ti repari greselile, sa-ti speli pacatele. Dar n-o s-o faci! Fiindca esti un afurisit de Corb si singurul tel, obiectiv, scop… spune-i cum vrei! … e sa iei o alta viata, s-o impachetezi in taisuri, s-o legi cu funda stacojie si sa i-o trimiti lui Thanos impreuna cu cele mai calde urari.”

Aici găsiți un interviu luat autorului în cadrul campaniei citește românește.

Sfârșit:tumblr_ntws7xVRnY1uf8zuio1_400

Finalul cărții a fost și apogeul ei. A fost neașteptat și ciudat structurat, dar a fost finalul potrivit și chiar mă bucur că nu am rămas dezamăgită.

Despre această carte pot spune că a fost un fantasy…diferit, bine construit. A avut de toate: demență, sadism, moarte, fericire, romance, umor, acțiune, iar complexitatea a fost factorul care m-a atras poate cel mai mult la această poveste.  Vi-l recomand dacă vreți să ieșiți din tiparele obișnuite ale fantasy-ului. Din punctul meu de vedere, a fost o carte destul de bună.tumblr_nx4550CEDd1sna8u9o1_500

 

Advertisements

Leave a comment

Filed under Recenzii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s