Recenzie Pădurea Norvegiană-Haruki Murakami

Pădurea Norvegiană-Haruki Murakami

Notă coperta originală: 2/5

11297

Notă coperta Polirom: 5/5

26-249724-Coperta_fata

Descriere:

Romanul Pădurea norvegiană, care-și împrumută titlul de la un hit al formației Beatles, Norwegian Wood, are ca fond atmosfera social-politică agitată a anilor ’60. Narațiunea opune acestui laitmotiv dur momente de o intimitate emoțională răscolitoare.

Povestea lui Toru Watanabe urmăreste firul implicațiilor psihologice născute din dragostea imposibilă pentru iubita prietenului mort. Totul se petrece pe fundalul unor episoade marcate la tot pasul de scene erotice în camere sordide de cămin studențesc, de afișe și de discuri cu Jim Morrison, Miles Davis sau Bach, de lecturi din clasicii literaturii universale

Părerea mea:Norwegian_wood_book_coer_by_egon883

Am câștigat Pădurea Norvegiană la un concurs(mai multe detalii găsiți aici), lucru care m-a încântat, pentru că mi-o doream de mult timp datorită, în mod special, titlului. Cu toate că mi-am făcut speranțe destul de mari în ceea ce privește această carte, nu pot să nu recunosc că m-a lăsat cu o ușoară dezamăgire, deși nu prea știu dacă acesta e cuvântul potrivit. Chiar și după ce am terminat cartea mi-a fost imposibil să spun dacă mi-a plăcut sau nu. Pur și simplu au fost o mulțime de elemente care m-au făcut să fiu extrem de confuză în  legătură ce acest roman. Nici măcar acum, după aproape o lună, nu am o părere fixă despre această carte.tumblr_npr6e7kjBJ1szuplto1_1280

În mod normal, cărțile romantice sau care au tente de genul nu mă atrag, nu-mi plac, pentru că știu că absolut niciun om nu va reuși să creeze o poveste de dragoste care să fie exact pe gustul meu și care să nu definească ridicolul. Inițial, nu am știut că această carte va avea o acțiune care se va învâri în jurul unui subiect de genul-dacă aș fi știut probabil nici nu aș fi citit-o prea repede-, am aflat acest lucru pe măsură ce am înaintat în poveste. Ceea ce vreau să spun este că, dacă Pădurea Norvegiană ar fi fost scrisă într-o altă manieră și dacă autorul ar fi avut un alt stil-indiferent ce stil-, aceasta ar fi fost o carte extrem de proastă, un mare fail-ca să zic așa-.tumblr_nw2l4stbPI1sif3tjo1_500

Subiectul duce spre mediocru, iar personajele-în special cele feminine-seamănă prea mult, mult prea mult între ele. Substratul cărții, însă, m-a făcut să nu o urăsc, ci aproape să o îndrăgesc. Drama a fost predominantă. Ea a fost practic însuflețirea cărții. Fără moartea celui mai bun prieten și fără încercarea personajului principal de a uita, în același timp străduindu-se să nu uite, fără încercările disperate ale lui de a se regăsi, de a-și umple cu ceva golul, fără toate exemplificările aproape fascinante ale confruntărilor interioare și fără atmosfera enigmatică emanată de stilul autorului, cartea ar fi rămas la stagiul de romance anost.tumblr_nw3vefsF441u4bseyo1_500

Notele tragice ale romanului au fost prezentate foarte bine, iar pustiul dintre Toru(caracterul principal) și restul lumii după moartea celui mai bun prieten al acestuia a fost reprezentat într-un mod ușor dement, zguduitor chiar. Golul acesta era alimentat în mod constant, lucru ce mi-a transmis o senzație aproape sfâșietoare. Spun „aproape”, pentru că Pădurea Norvegiană nu mi-a transmis în totalitate esența niciunui sentiment. Pune senzațiile la graniță și te lasă pe tine să alegi dacă le vrei în întregime sau nu. La mine nu au ajuns în ansamblu, pentru că uneori dau dovadă de o insensibilitate foarte enervantă, dar acest lucru nu înseamnă că nici tu nu le vei simți în totalitate. De exemplu, unele morți mi s-au părut triste, dar nu m-au întristat neapărat, excepție făcând doar prima.tumblr_nvx41sBESf1s8cusno1_500

Partea proastă la această carte este că a avut romance-ceea ce e ciudat, pentru că fără acel romance, cartea n-ar mai fi avut un subiect atât de amplu-. Partea bună e că nu a fost prezentată în mod excesiv doar relația fizică dintre personaje și nici cea abuziv de sentimentală, ci cea psihologică, în care caracterele își împărțeau nebunia și se consolau fiecare cu demența celuilalt, își trăiau reciproc fiecare frângere, iar acest lucru a fost prezentat într-o metodă distinsă. Deși unul dintre subiectele presominante în carte a fost acest romantism bizar, acțiunea ei nu s-a concentrat în mod special pe el, ci mai mult pe presiunile psihice, pe nebunia personajelor, pe misterul demenței lor, pe conflictele interioare care apăreau pe parcurs.tumblr_nw9y20TYRu1s8garoo1_r2_1280

Sentimentele pe care mi le-a transmis cartea au fost multe, variate și bizare, motiv pentru care am fost atât de confuză(și încă mai sunt puțin) în legătură cu această ea. Am iubit și urât acest roman în același timp, iar la final, din combinația celor două contradicții a ieșit părerea pe care o am eu acum-una neclară, după cum bine vă puteți da seama-. Am urât cartea datorită asemănării dintre unele personaje(în special cele feminine), banalității prezente pe alocuri și a prezentării lente a acțiunii. Mi-a plăcut pentru că a însuflețit toate lucrurile care m-au făcut să o urăsc, la final lăsându-mi impresia unei lecturi interesante.tumblr_nws3aqYV3R1r6p4j1o3_1280

După cum am spus și mai sus, stilul autorului mi s-a părut impresionant, alert și halucinant pe alocuri. Cu toate acestea, chiar dacă descrierile mi s-au părut oarecum echilibrate, dialogurile au fost, de multe ori, obositoare. O senzație ciudată îmi era transmisă constant de către personaje, nu neapărat negativă, dar era ceva care îmi provoca o stare de neliniște, iar dialogurile o aprofundau aproape mereu. Deși au fost obositoare, dialogurile au avut și puțin umor presărat, ceea ce le-a făcut mai digerabile. Firul narativ a fost aproape haotic, dar destul de bine prezentat.

tumblr_nwu4mgFuNS1uz2g97o3_1280

Personaje:

Singurul personaj care mi-a plăcut cu adevărat a fost Nagasawa-un caracter deosebit, cu o personalitate atât de variată, complexă, aproape înfiorătoare.norwegianwood_rev_1__120106050905

Toru-wp-nw1-caracterul principal, din perspectiva căruia a fost și povestită cartea- a fost mult prea naiv și transparent. Uneori, în mod bizar, nici nu i-am simțit cu adevărat prezența, deși au fost, bineînțeles, și pasaje în care i-am savurat toate relatările.tumblr_nu7da1r0XU1shem1ho1_500

Despre personajele feminine, chiar și dacă m-aș chinui, tot nu aș reuși să zic mare lucru: doar gândiți-vă la trei fete care nu au reușit nici cum să scape de trecutul lor-un trecut destul de dramatic, ce-i drept-; trei fete diferite, dar extrem de asemănătoare în același timp, trei fete care nu au avut practic un substrat stabil. Faptul că și-au exprimat demența sub diferite forme a fost singurul element care m-a atras la ele și care le-a făcut, în ochii mei, uneori aproape fermecătoare.

Citate:Haruki Murakami

„Moartea nu se află la polul opus al vieții, ea face parte din viață.”

„Cu cât trec anii, parcă se lungeşte timpul, asemenea unei umbre la amurg. Într-o zi întunericul va înghiţi umbra cu totul.”

„Tristeţea care mă învăluie profund… nu aveam unde să îndrept o asemenea senzaţie, unde să o încui ca să scap de ea. Nu avea nici formă, nici greutate, nici nu mă puteam înfăşura în ea. Era asemenea vântului ce trecea pe lângă mine.”

„Nici adevărul, nici sinceritatea, nici forţa, nici blândeţea, nimic, absolut nimic nu poate atenua durerea, tot ce ne rămâne de făcut este să luăm lucrurile până la capăt şi să încercăm să învăţăm ceva, chiar dacă ştim că ceea ce învăţăm nu ne va fi de niciun folos.”

„Moartea există, viaţa e aici, moartea e dincolo. Eu sunt aici, nu dincolo. Moartea nu mai era la polul opus vieţii, ea era în mine, fusese întotdeauna în mine.”

Sfârșit:tumblr_nwkqz6jvD91ucnrqmo1_500

Nu pot spune că m-a impresionat în mod special această carte, dar mă bucur că am citit-o, pentru că am avut șansa să experimentez o viziune nouă și să fac cunoștință cu un stil atât de straniu în frumusețea lui.tumblr_nw4k6r77MF1uvynl2o1_500

Finalul a fost, probabil, lucrul pe care le-am iubit cel mai mult la această carte. Finalul și începutul. Au fost pe placul meu, în special, ultimele două paragrafe ale cărții. Superbe. Un final care nu m-a dezamăgit, tocmai datorită structurii lui ambigue. Dacă veți citi sau ați citit cartea, veți știi exact la ce m-am referit.

La final, nu pot decât să vă recomand cartea dacă vreți să citiți ceva dramatic prezentat într-o manieră atipică. Nu vă garantez supremație, dar vă pot garanta un oarecare echilibru.

B3NX2A John Lennon Paul McCartney Ringo Starr George Harrison of The Beatles during a press conference after receiving their MBE s at B

Vă las aici melodia care a inspirat titlul cărții.

Advertisements

1 Comment

Filed under Recenzii

One response to “Recenzie Pădurea Norvegiană-Haruki Murakami

  1. Am primit ieri de ziua mea „La sud de graniță, la vest de soare” și abia aștept să văd cum va fi, să văd dacă este scrisă în stilul ăsta obscur pe despre care spui.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s