Interviu cu Dan Rădoiu #trăieștefantastic

A venit timpul să facem cunoștință cu Dan Rădoiu, autor al romanului Povestiri de la marginea realității-roman publicat la editura Crux Publishing. Acest interviu a fost luat în cadrul campaniei Citește Românește și vreau să-i mulțumesc în mod special Andreei Sterea pentru ajutorul și șansa acordată, pentru că, fără sprijinul ei, interviurile mele ar fi rămas probabil la stagiul de tentative.dan-radoiu

dan-radoiu

 

Absolvent de ASE, Dan Rădoiu este coach, trainer, project manager, Scrum Master și Agile Coach, programator, requirements engineer (business analyst), db admin, iar în ultimii ani, și scriitor. În prezent profesează ca Agile Coach, ocupându-se în special de îmbunătățirea performanțelor echipelor profesionale prin implementarea principiilor Agile.

Ca specialist în coaching și business, a publicat articole în numeroase reviste de profil și pe site-uri din sfera IT și project management, cum ar fi Revista Română de Managementul Proiectelor, Afaceri.ro, WorkStickers.ro și altele.

Ca scriitor, a debutat în volum la Editura Nemira în 2012 cu manualul practic de persuasiune ”Cum să cucerești un bărbat pe e-mail, messenger și Facebook”, scris în forma unui roman de dragoste, dar nu lipsit de exerciții și teste de verificare a cunoștințelor.

Pasionat de literatura fantatică, Dan este prezent în mediul online cu o colecție de povestiri ”fantastice, romantice, iar pe alocuri, cumplit de absurde” dintre care unele se regăsesc și în colecția ”Blestem în subteran.” Încurajat fiind să continue să scrie proză scurtă, la limita dintre realism magic și absurd, Dan Rădoiu revine pe piață cu o colecție în care imaginarul și realul își dau mâna pentru a amuza, speria, surprinde și provoca cititorul cu fiecare pagină întoarsă.

dan-radoiu

 

 

1.Hai sa începem cu Dan Rădoiu in postura de cititor: ce cărți te-au atras cel mai mult si ce scriitori și-au pus amprenta asupra stilului și temelor abordate de tine? Cum ai ajuns pasionat de fantastic?

Bună Diana,

În primul rând, dă-mi voie să îți mulțumesc pentru invitația ta. Cred ca mai interesant decât să scrii cărți este să vorbești despre cărți.

Ce cărți și ce autori m-au atras, zici. Hm, indiferent de unghiul din care aș privi modestele mele încercări literare găsesc influențele autorilor mei favoriți. De la Alexandre Dumas (în mod repetabil personajele mele masculine se comportă de parcă ar fi ultimii supraviețuitori ai Cavalerilor Mesei Rotunde) la Stephen King (ale cărui cărți se citesc singure), continuând cu Serge Brussolo, autorul cu cea mai întunecată și creativă imaginație pe care am întâlnit-o, și terminând cu Dostoievski și ale lui coborâri în spirală în mintea, zbuciumul și motivațiile interioare ale personajelor lui, pe toți îi pot simți când îmi recitesc vreun text sau altul.

Cum am ajuns pasionat de fantastic? N-a fost greu deloc, să știi. Ca majoritatea puștilor de vârsta mea (de vârsta mea de atunci, la anii de acum i-ar zice “în mintea copiilor”) am început cu Jules Verne, H.G. Wells, Edgar Allan Poe. Călătorii cu submarinul, cu balonul, călătorii interstelare în interiorul unui obuz, materiale antigravitaționale, cărăbuși de aur, mesaje cifrate traversând anii, mi-au încântat imaginația și m-au îndemnat să visez la lumi de poveste – spre marea bucurie a profesorilor mei (școală generală, liceu, facultate, nu conta instituția de învățământ, toți au pățit-o),care nu o dată s-au regăsit (îți spune ceva expresia “ca Moise în pustiu”?) vorbind degeaba.

2.Acum spune-ne cate ceva despre tine ca scriitor de proza fantastica. Cum îți găsești subiectele? Te lași influențat de lecturile din trecut sau ai formule și rețete pe care le urmezi?

Diana, te rog să mă crezi că habar n-am încotro se va duce o carte când mă așez s-o scriu. Mă rog, uneori nu mi se clarifică acest aspect nici după ce am scris în josul paginii “Sfârșit”, dar asta este o altă poveste. De unde rezultă că singura rețetă în materie de scris este că nu am nici o rețetă…

Lecturi trecute? Aș vrea să cred despre mine că nu mă las influențat de ele, dar ar fi nerealist – și probabil lipsit de fair-play față de scriitorii mei favoriți -s-o fac. Vorba unui prieten: “Le-a scris Shakespeare pe toate, nouă nu ne-a mai rămas nimic”.

3.Care este povestea ta preferata din volumul „Povestiri de la marginea realității” si care e povestea ei? Cum s-a născut, unde, când, ce a declanșat imaginația?dan-radoiu-povestiri-de-la-marginea-realitatii

Probabil “Jobenul galben”. Un loc situat în afara timpului, o insulă decupată din pânza realității unde să-ți poți petrece o bucată de eternitate în compania dorită, iată ceva de nerefuzat pentru romanticul din mine.

Cum s-a născut? În cel mai neobișnuit mod cu putință: pe Yahoo Messenger, provocat la un exercițiu creativ de către o foarte bună prietenă. Înainte să îmi dau seama, scrisesem, la persoana întâi, jumătate de povestire.

4.Realitatea este percepută de tine ca fiind o iluzie. Cum te simți când treci dincolo de valul realității? Amuzat, speriat, curios? Cum ar trebui sa se raporteze cititorul prin ochii tai la lucrurile care se află ascunse acolo?IMG_5604-682x1024

 

Pentru a mă cita de unul singur (uneori mă gândesc că aroganța scriitoricească ar trebui reglementată printr-un cod sever de amenzi; te-ai dat mai mare decât prevede legea, pac, două săptămâni nu ai voie să scrii mai mult de cincizeci de cuvinte pe zi) “mă simt transportat într-un loc îndepărtat, unde nimic nu exista și orice poate lua naștere”.

Cum să se raporteze cititorii la lucrurile ascunse în realitățile alternative peste care s-a nimerit să dau, de cele mai multe ori din greșeală? Să considere povestirile mele ca pe un prim pas în interiorul acelor lumi, să facă povestea să meargă mai departe, dincolo de punctul în care eu m-am oprit. Cum arată interiorul camerei de hotel din Jobenul galben? Încotro s-a îndreptat Paul Stratan după ce s-a despărțit de foștii lui vecini? A găsit Mareș Atlantida (asta apropos de Jules Verne și ale lui Douăzeci de mii de leghe sub mări)?

5.Care sunt personajele tale preferate din volum? Este vreunul care a beneficiat de mai multa atenție din partea ta decât altele? Sunt inspirate din realitate sau le-ai inventat?IMG_5604-682x1024

Toate îmi sunt la fel de dragi, până și cele negative;în fiecare dintre ele mă regăsesc într-o oarecare măsura (ups!). Împreună împărtășim o mulțime de visuri, la fel de bine o doză însemnată de coșmaruri.

6.Cum duci astfel de povesti fantastice la bun sfârșit? Știi de la început ce se va întâmpla, sau descoperi și tu despre ce e vorba pe măsură ce se întâmplă lucruri și apar personaje și situații noi?IMG_5604-682x1024

Am încercat să scriu știind de la bun început ce se va întâmpla, să îmi fac un plan de povestire (n-ai idee cum arată un project manager detaliind un astfel de plan: roluri, atribuții, interacțiuni, momente de sincronizare situate pe axa timpului, definition of done, definition of ready – nu vrei să știi mai departe, crede-mă!), dar n-a fost pentru mine. Contrar propriilor mele așteptări, după ce terminam de schițat (un eufemism pentru “obsesie la detalii”) planul cărții, nu mai puteam continua din acel punct. Doar gândul să mă apuc să scriu acea carte îmi dădea o fundamentală (și posibil letală) stare de somn. Din acest motiv scriu aproape doar character-driven, adică personajele sunt cele care controlează întâmplările din carte și nu eu ca autor.

7.Până în prezent ai primit recenzii pozitive la volum. Ce ai vrea să le transmiți cititorilor care încă nu au pus mâna pe Povestiri de la marginea realității? Ce le-ai spune ca să îi convingi să o citească?IMG_5604-682x1024

Le-aș spune ce am auzit de mai multe ori de la prietenii și apropiații mei: “Știi, citind cartea asta ajungi la concluzia, pertinentă, de altfel, precum că autorul nu ar fi întreg la cap”. Cum o să dea această recomandare la cititori, n-am de unde să știu. Probabil îmi vor spune cei de la Crux.

8.Nu mulți oameni cred în realități alternative, universuri paralele sau fenomene oculte. Tu totuși ne inviți să ne bucuram de ele zi de zi. Ce le-ai spune scepticilor care consideră că literatura ce tratează astfel de subiecte nu este „serioasă”?IMG_5604-682x1024

Literatura fantastică serioasă, există așa ceva? Ce face Fundația lui Asimov să fie mai serioasă decât Marea de Pitici a lui Brussolo? Sau călătoria inițiatică a lui D’Artagnan mai cu miez decât cea a lui Roland din The Dark Tower, al lui Stephen King?

Scepticilor le-aș mulțumi. Reprezintă o parte a echilibrului general, așa cum visătorii ocupă celălalt scaun al scrânciobului. Viața ar fimult mai seacă dacă vreuna dintre părți s-ar plictisi și și-ar lua concediu.

9.Ai in plan sa mai scrii și alte povestiri fantastice și absurde? Sau vrei să continui să publici alt gen de carte?

Da, am de gând să o fac, imediat ce termin cartea pe care o am în momentul acesta pe plită, Ferma de dinozauri, pe care abia aștept s-o citesc, ceea ce induce necesitatea evidentă de-a o scrie.

10.Adaugă ceva ce nu s-a menționat dar care ai vrea sa apară în interviu.dan-radoiu-povestiri-de-la-marginea-realitatii

Le-aș recomanda cititorilor tăi să scrie o povestire fantastică. Și ca să nu o ia de la zero, să îi ajutăm cu ceva elemente de început. După modelul celor trei piuneze să luăm trei obiecte fără nici o legătură între ele, cum ar fi {furculiță, papiotă, bumerang}.

Să îi adăugăm două personaje, Vasile Gudurău și Vătășel Grigore. Care element dintre cele trei ar da cel mai strâmb în contextul acestor nume selecte? Eu zic ca bumerangul. Să îl ținem minte.

Vasile Gudurău, ce ne inspiră el? Pe mine unul mă face să mă gândesc la un tip pe la vreo 60 de ani, salopetă și pantofi de costum (unii care au cunoscut vremuri mai bune). Repară biciclete și aparate electrocasnice (mașini de spălat, aspiratoare și ne oprim aici că ne vin idei nu tocmai cuminți).

Vătășel Grigore mă face să mă gândesc la un tip asemănător cu cel dintâi (cum ar fi să fie complet asemănători, mai ceva ca gemenii?), un tip care a plecat de jos (literalmente de jos, după ce a fost concediat s-a apucat de crescut ciuperci în subsolul blocului unde locuia), care apoi s-a îmbogățit. Conduce un BMW, posedă multiple case de vacanțe și suferă de aerofagie. Să mai zică cineva că e simplă viața de personaj. Ai bani, mașini, case precum are câinele purici, când brusc îi vine autorului să te lovească cu o râgâiala cronică. Nu bun, man, nu bun.

Deci, avem două personaje la roșu, și un bumerang în prim plan. Luând în considerație această punere în scenă, care ar fi cea mai improbabilă situație în care ar putea apărea bumerangul sus menționat? Și care ar fi reacțiile lui Nea Gudurău și a domnului ”Reșpectul înainte de toate” Vătășel Grigore în relație cu respectivul bumerang? Da’ cu furculița și papiota?

Să le urăm multă inspirație și gânduri bune celor ce vor încerca.

Vreau să-i mulțumesc lui Dan pentru interesantele răspunsuri, dar și pentru interesul acordat acestui interviu.

Advertisements

Leave a comment

Filed under Interviuri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s