Interviu cu Răzvan Coloja #trăieștefantastic

Prima etapă a campaniei „Citește românește”-campanie organizată de editura Crux Publishing– constă într-o serie de interviuri cu scriitorii care au cărți publicate la această editură. Mi s-a oferit șansa să iau câte-un interviu fiecărui autor, iar primul este Răzvan T. Coloja.

10649652_1045654228781501_7251764495726974606_n

Răzvan Teodor Coloja este un autor contemporan, născut la Oradea, unde şi trăieşte. A absolvit Facultatea de Litere (specializarea Biblioteconomie, 2001) şi Facultatea de Informatică (2003) din cadrul Universităţii Oradea. În prezent este student al Facultății de Ştiinţe Socio-Umane, specializarea Psihologie, în cadrul aceleiași universități.

A activat ca publicist, fiind redactor-şef adjunct la revista ”MyCOMPUTER”, redactor-şef la revista ”MyLINUX”, și redactor la revista ”CONNECT”.

A publicat peste 700 de articole pe tematică IT&C în ediţiile tipărite şi digitale ale Linux Magazine, Ubuntu User Magazine, Linux Pro Magazine, precum și pe site-urile de profil ITlinux.com, osnews.com. Este prezent cu articole de analiză, recenzii și povestiri în reviste și pe site-uri literare, cum ar fi Caietele Oradiei, suspans.ro, revistadesuspans.ro.

Înclinat spre ficțiunea transgresivă și macabru, Răzvan T. Coloja debutează în 2009 cu romanul ”Fabrica de furnici” (Ed. Vremea), iar în 2011 revine cu romanul ”Recolta roşie” (Ed. Herg Bennet). În 2012 este prezent în antologia ”Cercul literar de la Oradea” (coord. Marius Miheţ), alături de autori precum Dan-Liviu Boeriu, Mircea Pricăjan şi alții.

Un an mai târziu, povestirea sa ”Luna apune întotdeauna în mare” apare în antologia Zombii: Cartea morţilor vii, (Ed. Milennium Books), alături de altele semnate de A. R. Deleanu, Cristina Nemerovschi, Liviu Radu, Oliviu Crâznic și alții. Tot în 2013 lansează culegerea de povestiriAm auzit de…”  în format e-book.10649652_1045654228781501_7251764495726974606_n

  1. Cum / când ai început să scrii?

Prin clasele primare dacă bine ţin minte. Povestiri. Apoi poezie în engleză prin liceu, povestiri în limba română cam tot pe-atunci. ”Fabrica de furnici” l-am publicat în 2009, dar romanul îl începusem pe la 21 de ani şi-a trecut prin diferite forme până ce m-a mulţumit cea actuală.

2. Care sunt cele mai mari dificultăți pe care le întâmpini în timp ce scrii?

Uneori, rar, ajung în punctul ăla în care subiectul romanului la care lucrez nu mă mai atrage. L-am întors deja pe toate feţele şi mă plictiseşte şi-aş vrea să încep ceva nou. Când se întâmplă asta mă forţez să termin cumva romanul sau îl las la murat vreme de un an sau doi până ce îmi aduc aminte de el şi îl vă deja cu alţi ochi. În plus am şi o oarecare teamă de a nu fi privit drept un ciudat pentru ceea ce scriu, aşa că mă temperez uneori. E un compromis pe care nu-mi place să-l fac.

  1. În care dintre cele trei cărți ale tale te regăsești cel mai mult?

În prima, în ”Fabrica de furnici”. Eram mai tânăr când am scris-o. Nici când am terminat manuscrisul nu credeam că am să-l public vreodată, aşa că mi-am permis să fiu sincer şi colorat în text. Îmi e dor de libertatea aia pe care o ai doar când ştii că n-ai să publici. coperta-fabrica-de-furnici

  1. În  cel mai recent volum al tău, „Soldați ai terebentinei” este vorba fanii muzicii rock, metal și subgenurile acestora. Te identifici cu acest gen muzical? Dacă da, cum ai început să-l asculţi şi care sunt trupele tale preferate?11091298_821310991295032_8126083166865948525_n

Am început să ascult rock pe la vreo 14 ani dacă bine îmi aduc aminte. Am început cu Alice Cooper care lansase în perioada aceea albumul ”Trash”. Era fix după revoluţie aşa că ”Trash” a fost prima mea casetă audio. Şi-am ascultat-o obsesiv până am avut nevoie de altceva. Apoi am trecut scurt prin Metallica, apoi My Dyig Bride, Anathema, Katatonia, 3rd And The Mortal, Slayer, Rage Against The Machine şi o sumedenie de alte trupe. Anii ’90 au fost cu adevărat glorioşi în ceea ce priveşte metalul; s-au lansat albume unul şi unul.

 De-a lungul timpului am început să ascult şi alt gen de muzică. Momentan cochetez cu military pop, nihilist pop, post-rock şi încă câteva subgenuri.

 Trupe preferate? ”Rome”, ”Spiritual Front”, ”Supuration”, ”Kyuss”, ”Slayer”, ”Samael”, ”Katatonia”, ”Keith Caputo”, ”Deftones”, ”Nine Inch Nails”, ”Russian Circles”, ”Placebo”, ”Satyricon”, ”Ordo Rosarius Equilibrio”, ”A Perfect Circle”, ”Pink Floyd”, ”Tool”. Aş putea umple o pagină A4 cu ele.

  1. Spune-ne câte ceva despre această carte. Ce îți place cel mai mult la ea?razvan-t-coloja-soldati-ai-terebentinei

Soldați ai terebentinei” am început-o prin 2010. Am lucrat vreo doi ani şi ceva la ea şi cel mai probabil aş mai fi lucrat încă un an. Rar consider un manuscris ca fiind complet. Am avut o adolescenţă tumultoasă şi am simţit nevoia să expun fragmente din ea; apoi acele fragmente s-au îmbinat cu puţin fantastic, au apărut personaje noi, situaţii noi. Cartea e un mix ciudat de real şi imaginar din care nici eu nu mai disting uneori ce e ce. Voiam cu tot dinadinsul să expun cât mai fidel care era viaţa rockerilor orădeni din anii ’90, cu bune şi rele.

 Ce îmi place cel mai mult la propria carte? N-aş putea să spun şi nu e locul meu s-o spun. E treaba criticilor literari şi a cititorilor să se exprime în această privinţă.

  1. Ce schimbări a produs acest gen muzical în viaţa ta? A fost un factor care te-a determinat să-ncepi să scrii?

Întâmplător – da: muzica a fost un factor care m-a împins cumva spre scris. Ascultam mult prea mult doom metal pe la 15-16 ani iar muzica rezona cu angst-ul adolescentin. Simţeam nevoia să mă exprim cumva şi am realizat că mă puteam exprima mai bine în scris decât verbal. Eram extrem de anxios în adolescenţă şi-mi găseam mult mai rapid cuvintele pe hârtie. Tot restul îl găseam în muzică.

 Legat de schimbări, muzica te modelează. Cred că ar modela orice ascultător mai serios. Mi-a modelat stilul vestimentar, modul de gândire, felul în care relaţionez cu oamenii, ideologia, concepţia despre religie şi alte lucruri care mă alcătuiesc. În ce proporţie asta a fost ceva bun, n-aş şti să zic.

  1. Te-ai inspirat din realitate pentru vreo carte de a ta? În ce măsură?

Fiecare autor se inspiră într-un fel sau altul din realitate. E cea mai solidă sursă de informaţii pe care o avem. În ceea ce mă priveşte, cresc aluatul cu informaţii din lumea înconjurătoare apoi amestec bine de tot cu o lingură de imaginar până în punctul în care pot să neg cu vehemenţă orice asemănare cu situaţii sau personaje reale. ”Răzvan, sunt eu în capitolul 3?/Nu, nu eşti tu.”

 În ”Fabrica de furnici” şi ”Recolta roşie” am băgat o doză mai mult decât sănătoasă de imaginar. În ”Soldaţi ai terebentinei” însă am păstrat situaţiile bizare prin care am trecut din simplul motiv că mi-ar fi luat mult mai mult să concept tâmpenii de magnitudinea aceea18u1pcnok4p3ujpg.

 

  1. Dacă ai putea să o iei de la început, să te întorci în trecut, ai mai scrie romane de ficțiune transgresivă? Ai mai scrie ceva în general?

De scris sunt sigur că aş scrie. Poate că aş începe să pun accent pe scris mai repede decât am făcut-o. Cred că aş începe să public de la o vârstă mai verde dacă ar fi să repet jocul ăsta. Ficţiunea transgresivă îmi surâde de un deceniu şi ceva dar nu bag mâna în foc că rămân cu ea pe viitor. E pur şi simplul fotoliul comod de acum.

  1. Ce crezi despre cenzurile literare? Sunt ele necesare sau libertatea scrisului e mai aprofundată când renunți la ele?

Consider că singura formă de cenzură literară acceptabilă este cea pe care autorul şi-o impune. Tu decizi, ca autor, ce anume intră şi ce nu în text. Tot restul e alcătuit din indivizi care au o problemă cu cartea ta iar părerea lor e cea a precupeţei care-ţi sugerează să-ţi schimbi motorul la maşină. O poţi asculta pe precupeaţă, dar ieşi prost din chestia asta.

Din păcate tot idealul ăsta cu libertatea scrisului a fost înţeles greşit de unii. ”Libertate în scris” a ajuns să însemne şi fan fiction-ul care gravitează la limita furtului intelectual. ”Libertate în scris” au şi cei care înjură până ce cuvântul ”pulă” ajunge să se repete mai des decât cuvintele de legătură, totul – vezi Doamne – ca să şochezi cititorul. ”Libertate în scris” mai nou e şi să ignori regulile gramaticale şi să reinventezi limba.

De atâta libertate ni s-a cam făcut greaţă.

Nu cred în schimb în cenzura editorului. Cred că editorul poate sugera, iar dacă sugestia lui se potrivește într-un fel sau altul cu opinia ta, atunci se poate ajunge la un compromis. Editorii care se bagă în manuscrise la modul ”tai aici sau nu te public” pierd oameni buni din cauza încăpăţânării. Editorul nu e un zeu cu cuvânt absolut. Editorul ar trebui să fie prietenul ăla care vede ceea ce nu vezi tu dar strânge din dinţi dacă tu ţii cu ai tăi de text.

  1. Ce carte contemporană scrisă de un autor român te-a impresionat cel mai mult?

Era acum să îți enumăr o mulțime de cărți de specialitate (psihologie și științe conexe) :))) Dar când voi avea timp (curând sper) să revin la beletristica românească contemporană, mă voi interesa mai îndeaproape de  ”Viseptol” de George Vasilievici.

  1. Ai în plan scrierea unei noi cărți sau alte planuri de publicare ale unor noi volume?

Cei de la editura Crux Publishing mai au două manuscrise de roman semnate de mine. ”Pangeea, toamna” va apărea în… toamnă; cel puţin aşa mi s-a spus. Mai am un roman intitulat ”Aer şi MsbP” care e aproape-aproape gata şi care cel mai probabil tot la Crux va apărea. În prezent lucrez la un nou roman început anul trecut; ”lucrez” e mult spus, că nu l-am mai continuat de vreo patru luni.

  1. Și, la final, ce mesaj ai să le transmiți cititorilor?

Nimic glorios.

Să-mi scrie. Ce vor ei. Răspund întotdeauna la e-mail-uri. Dacă au citit, să-mi scrie ce le-a plăcut şi ce nu. Caut oameni care văd lumea ca mine şi deocamdată am găsit puţini.

Aici aveți trailer-ul romanului „Soldați ai terebentinei”:

Îi mulțumesc lui Răzvan pentru timpul acordat și editurii Crux Publishing pentru șansa oferită.razvan-t-coloja-soldati-ai-terebentinei

 

Advertisements

1 Comment

Filed under Interviuri

One response to “Interviu cu Răzvan Coloja #trăieștefantastic

  1. Pingback: Noutăţi cu benzenoide | Razvan T. Coloja

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s