Recenzie- Ultimul Avanpost by Lavinia Călina

Ultimul Avanpost-Lavinia Călina

Notă copertă : 6/5
Poza alba 1 (1)

Autor: Lavinia Călina

Sinopsis:

Al treilea Război Mondial a luat sfârşit, iar România anului 2046 este Regat. Logodită cu prinţul Alex şi fiică a Ministrului de Interne, tânăra Diane trăieşte o viaţă luxoasă şi lipsită de griji, ocupată cu discursuri, dileme cu cea mai potrivită garderobă a zilei şi păstrarea aparenţelor cuplului regal. Printre petreceri, călătorii obositoare, speech-uri învățate pe de rost și accesele de furie ale prinţului, Diane contemplă fără prea mult entuziasm un viitor previzibil. Însă viața i se schimbă complet într-o singură noapte, atunci când este răpită de către un grup de rebeli, pentru care guvernarea autoritară a regatului întruchipează răul absolut.

Acţiune, răsturnări neaşteptate de situaţie, intrigi, romance – iţele unei poveşti în care eroina învaţă două adevăruri cruciale: nimeni nu este cine pare la prima vedere, iar alegerile luate au întotdeauna consecințe.

Va reuși Diane să risipească misterul și, mai ales, va reuși să descopere în final care este adevărata ei identitate?

Părerea mea:

Pentru început, vreau să-i mulțumesc Laviniei pentru că mi-a oferit șansa de a-i citi cartea (Mulțumesc, Lavinia! >:D< ) . A, da, și e și cu autograf :

Poza alba 1 (1)

Trebuie să recunosc că am fost foarte entuziasmată, deoarece e prima dată când primesc o carte de la un autor și…da, înțelegeți voi! :))

Această carte m-a surprins în mod plăcut. Auzisem de ea de ceva vreme și voiam neapărat să o citesc, chiar dacă, undeva, într-un colț îndepăratat al minții mele eram puțin sceptică. Nu știam ce să cred despre această carte, deoarece era scrisă de un autor român. (da, știu, dau dovadă de mult „patriotism” când vine vorba despre scriitori români) Aici, din păcate, probabil e de vină sistemul școlar, care nu ne arată și literatura contemporană, ei ne-o prezintă doar pe cea clasică. Și, da, trebuie să recunosc că până anul acesta, cunoștințele mele de autori români se rezumau doar la cei clasici. Totuși, cum eu iubesc, ador distopiile, ideea unei cărți de acest gen cu subiectul „România” îmi surâdea. Nu mi-a venit să cred ochilor când am citit descrierea și m-am ciocnit de cuvântul „România”. Nu vezi prea des genul acesta de cărți. Dacă nu mă înșel, aceasta e chiar prima scrisă de un român. Mă bucur că am descoperit, chiar dacă mai greu, fața noilor opere române, cea prezentă. Ultimul Avanpost a fost cartea care mi-a „deschis” poarta către autorii noștri contemporani.-

M-am îndrăgostit de acestă carte de la prima pagină (de fapt cred că era a treia :-?? ) , la propriu. Și de ce zic asta? Pentru că, acea pagină conținea un vers din una ditre melodiile mele preferate de la trupa Amaranthe și, la a doua parte a cărții m-am ciocnit de un vers din una dintre primele melodii rock pe care le-am ascultat :  . Mi-ar fi imposibil să nu îndrăgesc această carte.

Am rămas puțin și m-am holbat la foia cu versurile întrebându-mă dacă văd bine…

Când am ajuns la cuvântul „Iași”, am tresărit puțin, până în acel moment puteam să jur că nu citesc o carte scrisă de un român. Apoi, mi-am dat seamă că  de fapt, chiar citeam.Coperta-Ultimul-Avanpost

Dădeam paginile fără să-mi dau seama, am fost atât de prinsă în poveste, atât de cufundată în subiectul cărții. Nu mă așteptam să se întâmple asta, sincer. A fost atât de mult suspans . Nici nu-mi reveneam bine dintr-un uragan de acțiuni, că începea altul. Personajele au fost mereu în mișcare, nimic nu era întâmplător, nimic nu stătea pe loc, nimic nu m-a lăsat să mă plictisesc sau să mă gândesc că aș putea face-o. Din momentul în care mi-am dat seama că povestea va avea muuulte răsturnări de situație am stat tot în alertă, dar degeaba. Cartea nu a încetat să mă surprindă nici măcar o secundă.  Am început să compar structura poveștii cu cea a cărții „Blestemul Titanului”. Știu că aceste două cărți nici măcar nu se apropie de cuvântul „asemănător” și sunt total diferite, dar singura carte care m-a mai făcut să stau pe tot parcursul ei în alertă a fost cea a lui Rick Riordan, plină de suspans și răsturnări de situație, la fel ca aceasta. Nici să fi vrut, nu aș fi putut ghici ce se va întâmpla mai departe. Ultimul Avanpost A fost o carte care nu m-a lăsat nici măcar să respir, pentru că, atunci când mă pregăteam să o fac, se întâmpla iar ceva neașteptat. Nici urmă de predictibilitate sau clișee.Și finalul…O, doamne! Abia aștept partea a doua a cărții. images

La început, credeam că mă va enerva faptul că România a fost âmpărțită în regiuni ( la fel ca în Divergent *facțiunile* sau în Jocurile Foamei *districtele) , dar nu a fost așa și nu-mi pot da seama de ce. La Alegerea, de exeplu, m-au enervat asemănările care le avea cu JF și faptul că America era împărțită, dar la această carte nu m-a deranjat asta. Ultimul Avanpost nu e o „clonă” a vreunei distopii renumite. E pur și simplu, o carte cu un subiect propriu, cu o structură originală, fapt care m-a bucurat enorm.

Mi-a plăcut că, de data aceasta, povestea a fost relatată din perspectiva unei fete din înalta societate, pentru că, în celelalte distopii, povestea era prezentată întotdeauna de cineva sărac, discriminat. *Și acesta e unul dintre stropii de originalitate ai cărții.

Citateimages

Eu îmi dau seama dacă o carte e bună sau nu după numărul de replici sau pasaje care îmi plac. Această carte a avut o groază!

„Ai avut vreodată coșmarul acela groaznic în care te cufunzi în întuneric, în care te simți pierdut, rătăcit, coșmarul acela în care alergi și alergi, te zbați, încerci să fugi, să o iei la goană, dar nu faci nicio mișcare? Coșmarul în care simți cum se apropie pericolul, în care toate simțurile tale sunt în alertă și ești conștient că trebuie să faci ceva până nu e prea târziu, însă nu poți clinti un mușchi? Coșmarul acela în care frica te macină, corpul îți paralizează și singurul lucru pe care îți vine să îl faci e să țipi după ajutor, asta dacă ai mai avea forța să deschizi gura? Ei bine, eu îl am aproape în fiecare seară.”

„În final, are dreptate. Pot să le cânt *O, brad frumos* pe scenă, oricum oamenii aplaudă.”

„Domnule primar, stimate oficialități și cetățeni ai Regiunii 1, îmi face o deosebită plăcere să fiu astăzi alături de voi. Îmi face pe dracu’, cred că o să vomit!”

„Pe scurt, ne înțelegem bine, aveam o singură opinie diferită: ea se vedea o mare vedetă, iar eu o vedeam spânzurată de un pom.”

„ Omul când vine pe lume are pe el doar pielea, pe parcursul vieții depinde doar de el dacă se leagă cu propriile lanțuri sau îi lasă pe alții să îl lege cu ale lor.”

„Ai avut vreodată coșmaruri? Probabil că da. Și cum le-ai făcut față? Copil fiind, probabil te-ai ascuns sub pătură sau ai dat fuga în patul părinților. Ca adult, probabil ți-ai spus că e o prostie, nu e nimic real, ai făcut o cafea și ai ales să uiți imaginile care ți-au invadat mintea pe timpul nopții. Dar ce faci cu realitatea? Ce faci când viața de zi cu zi devine coșmar, atunci când te pierzi printre minciunile altora, când tu devii doar o umbră, o iluzie menită să hrănească imaginația altora…atunci trebuie să alegi: continui să fii o nălucă pe care o disprețuiești, sau te trezești, îți iei viața în propriile mâin și lupți împotriva propriilor tăi creatori?”

„Viața are un simț al umorului foarte dezvoltat.”

Nu răspunde, nu răspunde. Off! Am șase replici sarcastice pe care le pot da acum.”

Personaje

Am văzut Aici un interviu cu autoarea romanului în care spunea cam ce vedete ar vedea dând viață personajelor. Ei bine, eu o să le iau de acolo și o să le pun aici, pentru a putea spune câte ceva despre ele…

Diane: A fost personajul meu preferat din această carte, chiar dacă la început mă cam enervau „apucăturile” ei.Cu replicile ei sarcastice, cu umorul ei, cu gândurile, cu acțiunile, cu droaia de defecte. Îmi place când unui personaj îi sunt prezentate și defectele, îi dă acel strop de umanitate.

diane

Alex:  Mi s-a părut cel mai enervant și nesigur personaj din carte. Un personaj enervant, bine conturat cu un caracter antipatic. Da, nu l-am suporata încă de la început… Deși cu Ian care să-i dea viață poate că nu mai e așa de enervant.

diane

Dan: În privința lui încă am dubii. Au fost momente în care îmi venea să-l strâng de gât, deși practic ar fi fost imposibil. Și momente în care îl iubeam…

dan

Bile albe: Mi-a plăcut faptul că nu s-a prea pus accent pe romantism, adică a fost mai multă acțiune, ceea ce-i oferă un plus poveștii. Mi-a mai plăcut și triunghiul amoros, dacă l-aș putea numi așa, extrem de diferit de celelalte.

Sfârșit:

Până să citesc cartea, credeam că Lavinia e o scriitoare cu potențial, acum…sunt sigură de asta. Ultimul avanpost e o carte cu un gust familiar, și în același timp necunoscut. O carte care te ia mereu prin surprindere, o carte cu muuulte răsturnări de situație, o carte care merită cu adevărat să fie citită.

A, da, era să uit…Aici aveți și trailerul cărții ca să vă convingeți că merită!

Advertisements

8 Comments

Filed under Recenzii

8 responses to “Recenzie- Ultimul Avanpost by Lavinia Călina

  1. Imi place recenzia ta, abia astept sa citesc si eu cartea!
    Te tuc!

  2. Imi place mult recenzia ta, acum vreau si mai mult sa citesc cartea! ^_^

    P.S. am primit-o si eu (datorita tie) asa ca-ti multumesc :*

  3. Pingback: Citește românește! #trăieștefantastic | Just another fantasy world

  4. Pingback: The Disney Song Tag | Just another fantasy world

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s