Top 21 albume(metal) în 2016

Anul acesta a fost unul foarte trist, atât din punct de vedere artistic, politic și ai multor altor factori, dar cred că știți și voi aceste lucruri și, oricum, nu pe ele am de gând să le enumăr aici. Cu toată evenimentele deprimante și excluzându-le pe acestea, în ceea ce privește muzica, 2016 a avut o mulțime de surprize plăcute sau așteptări satisfăcute. Au fost lansate o mulțime de albume incredibile și cam despre ele o să vorbesc aici.

M-am gândit să fac un top al albumelor care mi-au plăcut cel mai mult anul acesta-chiar am avut de unde alege, dar, pentru că sunt atât de multe, le voi împărți în două postări(metal și non-metal), pentru că altfel ar fi o postare mult prea lungă, și plictisitoare, și probabil nimeni n-ar citi-o, și aș vorbi singură și da…

Voi începe, așadar, cu 21 dintre albumele mele preferate metal lansate în acest an. Sunt conștientă că mai sunt o mulțime de alte albume bune care nu se regăsesc pe această listă, mi-a fost destul de greu să le aleg, dar am ajuns la un rezultat care mie îmi place cum arată. Mai menționez că acestă postare e bazată strict pe gusturile mele. Aștept să văd care e topul vostru.

Trebuie să fac și câteva mențiuni memorabile înainte de a începe:

Trees of Eternity – Hour of the Nightingale

Clouds – Departe

Dark Lunacy – The Rain After the Snow

Be’lakor – Vessels

Cult of Luna & Julie Christmas – Cygnus

Oranssi Pazuzu-‘Varahtelija

Fit For A King – Deathgrip

In The Woods… – Pure

Adept-Sleepless

Și-acum…

a0401913316_1621. Latitudes – Old Sunlight

Copleșitor și extrem de subapreciat. Categoric merită ascultat.

 

sorceress_album_cover20.Every Time I Die-Low Teens

Un alt album genial lansat de Every Time I die. Trupa își confirmă încă o dată potențialul și nivelul ridicat la care au ajuns, menținându-se în ciuda încercărilor la care au fost supuși.

 

 

homepage_large.cdbab4eb.jpg19. The BodyNo One Deserves Happiness

Genuri/Influențe: Sludge, Noise, Electronics, Hiphop, Industrial, Doom metal

Delicat, melodic și în același timp pustiu, trist și extrem de complex – “the grossest pop album of all time.”-Chip King și Lee Buford

 

95d840b386bb8fb179c0cf16fc82e31318.Subrosa-for this we fought the battle of ages

Genuri/Influențe:Doom/Sludge/Stoner Metal

Mai dinamic, mai întunecat și poate mai curajos decât albumele precedente, acesta album experimentează frumusețea într-un mod convențional, simplu, ceea ce nu foarte multe trupe metal reușesc să facă.

 

animals-as-leaders-the-madness-of-many-review17.ANIMALS AS LEADERS-The madness of many

 

 

a1306360595_1016. Eight Bells – Landless

Genuri/Influențe: post metal, doom metal, experimental metal

Trist, cumva amar și incredibil de frumos în toată pustietatea lui. E un adevărat progres atât pentru trupă, cât și pentru metal. E ca o poveste nouă spusă cu un ton familiar.

 

a3156894037_1015.Sylvaine – Wistful

Genuri/Influențe: atmospheric metal

Am aflat de Sylvaine datorită trupei Alcest și mă bucur enorm că am aflat de ea. E absolut incredibilă atmosfera care reiese din acest abum. E ceva atât de delicat, dar sumbru și dramatic în același timp. E aproape o experiență spirituală, ceva extrem de intens, un album superb.

 

meshuggah_-_the_violent_sleep_of_reason14. Meshuggah-The Violent Sleep of Reason

Genuri/Influențe: Extreme metal, progressive metal, avant-garde metal
Un album destul de confortabil, vag uneori, dar interesant și plin de energie. E exploatarea unui nou teritoriu, o adevărată provocare, una vie și diferită.

 

a3675257090_1013. Astronoid-Air

Genuri/Influențe:Post-Metal/Rock/Shoegaze

Acesta e unul dintre albumele care nu seamănă cu nimic. Nimic nu pare a fi forțat, totul sună atât de relaxant, viu și fresh în același timp.

Și așa am început să ascult Astronoid.

 

a4072323303_10.jpg12. Harakiri For The Sky – III:Trauma 

Genuri/Influențe: post-black metal

Albumul în sine nu este foarte complicat și nici nu e nevoie de foarte mult timp să te obișnuiești cu el. Modul în care parcă e atins potențialul fiecărei melodii și atmosfera lui sunt însă câteva dintre acele elemente care îl fac să iasă cu mult în evidență.

 

gojira-magma.jpg11. Gojira-Magma

Genuri/Influențe: progressive metal, groove metal

Nu am avut absolut nicio așteptare de la Magma. Ascult Gojira, dar nu mă consider o fană foarte mare a lor, îi ascult doar ocazional, de aceea am fost total indiferentă față de acest album. From Mars to Sirius  a fost albumul meu preferat de la ei și totuși, albumul acesta…o surpriză plăcută-e relaxant, se simt destul de multe schimbări pozitive, e mai divers, mai variat poate decât tot ce au compus până acum. Versurile, structura, atmosfera au luat-o înspre o nouă direcție și de aceea majoritatea elementelor sunt diferite și interesante la Magma.

 

rottingchristritualscd10. Rotting Christ-Rituals

Genuri/Influențe: dark metal, black metal

Aceasta e una dintre trupele mele favorite, e chiar de suflet și am sperat că noul lor album să fie unul bun. Mă bucur că nu m-au dezamăgit. La început, unele melodii le-am perceput ca pe o formă prelungită a albumului precedent,  Katá ton Daímona Eautoú(unul dintre albumele mele preferate), după ce le-am mai ascultat însă de câteva ori, am simțit o altă atmosferă și am început să le înțeleg cumva mai diferit. Acesta mi se pare acum unul dintre cele mai bune albume Rotting Christ. E doza obișnuită de referințe mitologice, dar transmisă altfel. Se simt schimbări și influențe la nivelul intrumentalului, al compoziției, precum și o mulțime de noutăți și tehnici pe care nu le-au mai folosit până acum, cel puțin nu atât de des. E ceva pătrunzător în general, dar faptul că există în tracklist și meodia Les Fleurs Du Mal(poezia lui Baudelaire) care este făcută în colaborare cu Vorph-vocalist Samael(o altă trupă genială) este unul dintre motivele pentru care albumul e așa de sus în top.

 

a3153393733_109.Hypno5e – Shores Of The Abstract Line

Genuri/Influențe: progressive metal, avant-garde metal

Acesta e exact genul de album care prezintă ceva frumos, dar nu în sensul romantic al cuvântului, ci ceva frumos în duritatea, tristețea și realitatea lui. E ceva puternic, dar calm, unic, aproape perfect, ceva care marchează evoluția trupei și confirmă potențialul de care albumele precedent au dat dovadă. Trebuie ascultat de mai multe ori pentru a ajunge mai bine la el, dar categoric merită. E superb.

a0568689905_108.Schammasch – Triangle

Genuri/Influențe: black metal, avant-garde metal

Avant-garde+black metal=this masterpiece. Nici măcar nu știu cum am ajuns la acest album. Nici nu mai ascultasem trupa înainte, cred că i-am dat o șansă datorită copertei și nu regret nimic. E absolut superb, m-a luat total prin surprindere, nu mă așteptam la o așa atmosferă și intensitate de la ceva descoperit din greșeală.  Acest album e unul dintre cele mai bune lucruri care s-au întâmplat anul acesta în black metal.

 

 5515287. Ihsahn-Arktis

Genuri/Influențe: black metal, progressive metal, experimental metal

Arktis e unul dintre acele albume care reușesc fie emoționante fără a forța nimic și fără a părea false. Este un album captivant, interesant, cu câteva elemente electronice de noutate, cu o atmosferă interesantă. Datorită unei compoziții neobișnuite, dar sensibilă și plăcută în același timp, Ihsahn și-a făcut simțită orientarea spre varietate muzicală în acest album, ducându-și muzica pe o nouă treaptă, una dintre cele mai bune poate.

 

cover2136.Leprous – The Congregation

Genuri/Influențe: avant-garde metal, progresive metal, pregressive rock

Ascult Leprous de ceva timp și pot spune că acesta e unul dintre cele mai bune albume ale lor. Sunt câteva elemente noi, care, deși sunt mai neobișnuite, se potrivesc perfect oricum le-ai privi, pentru că albumul are o cursivitate pe care puține trupe reușesc să o atingă. E imprevizibil, cu un ritm unic și o structură diferită.

 

sorceress_album_cover5.Opeth-Sorceress

Genuri/Influențe: progressive rock, progressive metal

„Ăștia nu-s Opeth”, „Asta nu sună ca Opeth”, „Vechile sunt cele mai bune, aaah, unde e Opeth? Chestia asta nu e Opeth, ce e asta?” „OLD OPETH IS BETTER”

Sună cunoscut? Dacă ascluți Opeth, cu siguranță. Eu m-am cam săturat să aud aceleași replici când vine vorba de noul album Opeth-album care s-a dovedit a fi pentru majoritatea o dezamăgire. Dar albumul ăsta CHIAR e Opeth. La început am fost și eu surprinsă, foarte surprinsă, pentru că e, într-adevăr o schimbare cam mare, dar după mai multe ascultări am început să iubesc cosmic Sorceress. Mi se pare interesant de fiecare dată când o trupă face câte o schimbare, acesta e și farmecul. Ar fi atât de plictisitor dacă ar începe să repete din nou și din nou aceleași compoziții. Apreciez enorm curajul de care au dat dovadă Opeth și mai ales faptul că au ales să cânte ceea ce au simțit, nu ceea ce li se cere și ceea ce așteaptă alții, chiar și cu riscul de a nu fi întâmpinați foarte călduros. Noul Opeth e interesant și bun, foarte, foarte bun chiar.

 

a3153393733_104.Oathbreaker – Rheia

Genuri/Influențe: avant-garde metal, black metal, post hardcore, hardcore punk, post-metal

Albumul acesta e incredibil. Modul în care sunt combinate atâtea genuri și totuși se reușește păstrarea esenței fiecăruia, modul în care echilibrul fiecărei melodii e transformat treptat în ceva haotic, dar totuși armonios, modul în care sunt prezentate contrastele în vocea solistei și modul în care se descurcă să facă trecerea de la cleans la growls, combinațiile pe care le face, instrumentalul, tot. E un alt nivel al post-black-ului, unul atât de bun, de profund, imprevizibil. Yup, un album extrem de bun, unul dintre cele mai bune.

 

a3915232228_103. Alcest-Kodama

Genuri/Influențe: shoegazing, post-rock, blackgaze, post-metal

Nu există melodie Alcest care să nu-mi placă și spun asta fără pic de exagerație. Am iubit Alcest chiar și cu Shelter(albumul care a avut poate cele mai multe plângeri din cauza noii direcții luat de Alcest și a blândeții lui) sau, mai bine zis, în special cu el. Noul lor album nu e o excepție. Kodama e ceva pur și simplu superb, am știut că așa va fi. E acolo, lângă celelalte albume, arătând evoluția trupei. Alcest revine treptat la abordările mai agresive(growls). E mai întunecat, mai dur, dar la fel de echilibrat. Nu există excese, forțări, totul decurge atât de natural încât e greu să nu îți dea mici fiori. Versurile, vocea, instrumentalul, Kodama e o altă capodoperă Alcest și mi-a reamintit de ce ador atât de mult acestă trupă.

1a91b9f52.Deftones-GORE

Genuri/Influențe: space rock, alternative metal, experimental rock

Gore e poate cel mai captivant album Deftone, din punctul meu de vedere, după White Pony. Combinația dintre ritmurile moderne ale rock-ului și spiritul anilor ’90 nu a eșuat. Deftones au reușit să creeze o simbioză între cele două, au reușit să le uniformizeze cumva, fără a crea o stare anostă de repetiție. Nu e cel mai accesibil album al lor și poate fi destul de greu să te acomodezi cu el, dar odată ce o faci, parcă nu-l mai poți lăsa așa de ușor. Ritmic, melodic, aceeași intensitate Deftones însă evoluată

 

ai5r3jgyx6e 1- Architects-All our gods have abandoned us

Gen: Metalcore

Cam asta e ceea ce eu numesc o adevărată capodoperă a muzicii, a metalcore-ului, nu știu, a oricui, nu-mi pasă. Noul album Architects e unul dintre cele mai bune albume pe care le-am auzit vreodată. Ascult de mult timp Architects, dar am luat o pauză lungă de la metalcore cam până la începutul acestui an.  Adică mai ascultam, dar ocazional. Apoi a venit noul lor album.Credeam că va ok, poate bun, dar a întrecut însă orice așteptare. Niciun album lansat anul acesta nu a reușit să-l întreacă pe acesta. Multe s-au apropiat de el, dar cam atât.Nu există vreo melodie care să mă lase rece, care să nu transmită nimic. Totul e atât de puternic, de incredibil. Instrumentalul, breackdown-urile, blegh-urile și, mai ales, versurile care pur și simplu răscolesc. Tot albumul e extrem de intens, dur, cu mesaje puternice, iar, Memento Mori, melodia de final, e atât de diferită încât pur și simplu duce toată emoția pe care ei o transmit la un cu totul alt nivel.

Moartea lui Tom Searle (chitaristul și unul dintre membrii fondatori ai trupei ) a fost moartea din acest an care m-a întristat cel mai tare. Deși anul acesta a fost unul extrem de trist pentru muzică, având în vedere faptul că au murit atâția muzicieni incredibili, pierderea lui Tom mi s-a părut poate cea mai dureroasă. Am reascultat absolut toate albumele lor, cumva în semn de respect pentru toată munca lui și pentru că am vrut să interacționez altfel cu melodiile(pentru că el le-a compus și tot el a scris și cea mai mare parte a versurilor). Versurile sunt, pentru mine, la egalitatea cu instrumentalul, iar până acum nu am găsit prea multe melodii ale altor trupe care să transmită ceea ce transmit versurile din melodii precum Gravedigger, Colony Collapse(de pe albumul LTLF) sau From The Wilderness, Nihilist(de pe acest album) și, în general, majoritatea versurilor melodiilor Architects.  După ce am aflat de circumstanțele în care a murit Tom și modul în care a luptat cu cancerul, melodii precum C.A.N.C.E.R, Gone With the Wind, Memento Mori și multe altele au început să prindă un alt contur, iar toată povestea lor ajuns la mine într-un mod mai dureros și total diferit. Din păcate, datorită pierderii lui Tom, albumul acesta a avut un alt impact asupra mea, tocmai pentru că-i arată atât de bine talentul , voința de a lupta, inspirația și influența lui imensă asupra acestui gen muzical.

 

Partea a doua a listei, cea non-metal, o voi posta în curând.

Leave a comment

Filed under Uncategorized

Muzică

Luată de pe unul dintre cele mai bune albume ale anului.

Deftones-Gore

1 Comment

Filed under Uncategorized

Architects

All our Gods have abandoned us!
This is the great esoteric depression.
We sold our souls but couldn’t buy salvation.
I found God clutching a razor blade.
He said:
“Look at the fucking mess they’ve made.
They’d trade their hearts if they were made of gold.”

Architects are a British metalcore band from Brighton, England.

architects_press-photo-2_jon-weiner

Members:

  • Dan Searle – drums, programming (2004–present)
  • Alex Dean – bass guitar (2006–2011, 2011–present)
  • Sam Carter – vocals (2007–present)
  • Adam Christianson – rhythm guitar (2015–present; touring 2012, 2014–2015)
  • Tom Searle – lead guitar, keyboards (2004–2016; died 2016) (Wikipedia)

On 20 August 2016, founding guitarist Tom Searle died at the age of 28, after living for three years with melanoma skin cancer.

I love you more than words will ever be able to explain.

tumblr_oca5uknBU71v9hp9ao1_540.png

I’ve thought long and hard about the words I can use to describe my love for my beautiful friend Tom. To put it simply, I wouldn’t be the person I am today without the love and care he showed me.

I will always remember the times we spent together, in particular listening back to songs in the studio/your bedroom and smiling at each other and really knowing our connection.

I feel utterly lost without you. Having had the pleasure of standing next to you on stage for ten or so years it’s hard to imagine not looking around and seeing you there smiling back at us.

Thank you for all the lessons you taught us and our friendship group throughout your life and there won’t be a second that goes by where I’m not thinking about you and wishing you were here.
To be the voice for his words and songs is something I feel and will always feel incredibly grateful for.
My idol my friend my brother.
I will always love you ❤️ “You can’t hang on to yourself. You don’t have to try not to hang on to yourself. It can’t be done, and that is salvation. ‘Memento Mori’ – ‘be mindful of death’.”

-Sam David Carter(source)

Rest in peace wherever you are, amazing man and, as the guys from Parkway Drive said,  “Thank you for sharing your life with us Tom.”.

 

 

 

 

Leave a comment

Filed under Uncategorized

Pe scenă, în locul luminii unui reflector, Bîntuiții

Personajele cărții Bîntuiții-Chuck Palahniuk sunt subiecte de studiu, animale de laborator, mai exact. Tabăra de scriitori, sala de teatru, salvarea lor, se dovedește a fi chiar laboratorul. Acum sunt închiși acolo și, înainte de a supraviețui, vor să devină celebri, vor să-i iubească lumea.

tumblr_m8njrhAG631rdnvweo1_1280

De fapt, a greși nici nu există. Nu în mințile noastre. În realitatea noastră.

Niciodată nu te poți apuca să faci ceva greşit.

Niciodată nu poți spune un lucru greșit.

În mintea ta ai mereu dreptate. Fiecare acțiune – ce faci sau spui sau cum alegi să te prezinți – e automat corectă în clipa în care acționezi.

(…)

-Oricît de idioată ar fi o idee a ta, spunea domnul Whittier, ești condamnat să ai drepate fiindcă e a ta.

tumblr_m2j9vkvYBU1rsn9szo1_500

Pe parcursul întregii cărți, se pot observa astfel toate schimbările care se produc, în special, la nivelul personajelor. Toată nebunia trece spre realitatea cititorului. Este o carte cu un optimist macabru, iar din această cauza a reușit să fascineze într-un fel sau altul. O sală veche de teatru și niște personaje a căror demență se accentuează pe măsură ce timpul petrecut acolo se mărește. Distanța dintre ei și realitate devine imensă, dar își doresc totuși să devină eroi, să-i adore lumea atunci când vor ieși de acolo.

tumblr_nq1z6u0TQi1rrrecxo1_1280

Inky spunea mereu că a absenta este noul mod de a fi prezent.

Înainte ca bântuitul să-și spună povestea(poveștile), apare câte un poem dedicat lui, poem care creează un decor autentic în jurul celui care urmează să spună povestea. Poveștile sunt de multe ori confuze, unele sunt veridice, altele total absurde, dar fiecare are un cadru al ei, sumbru și, totuși, captivant. Scopul bântuitului blocat în sala de teatru este, pe moment, să-și spună poveste, și o face cu toată însuflețirea lui, iar cititorul simte cumva acest lucru.1a5081f7c6202adb29e632a11f90a9fb.jpg

Gândiți-vă la o mașină de lustruit pietre, dintr-alea cu tambur, care se tot învîrte, se învîrte douășpatru de ore din douășpatru, plină cu apă și nisip și pietriș. Pe care îl tot macină învîrtindu-se. Așa-i pămîntul. De-asta se învîrte. Noi sîntem pietrele. Și ce ni se întîmplă – dramele și chinul și bucuria și războiul și boala și victoriile și abuzurile – astea-s doar apa și nisipul care ne erodează. Care ne macină. Care ne lustruiesc bine de tot până cînd strălucim.

c498992d0f62f4cd4bb8415eb1604f7f.jpg

(…)

Dumnezeule, cît iubim știrile de la televizor. Imaginile cu oameni înșirați pe marginea unei gropi comune, așteptînd să fie împușcați de un alt pluton de execuție. Fotografiile lucioase din reviste cu oameni ca noi sfîrtecați de antrenori sinucigași. Buletinele de la radio despre accidente în lanț pe autostradă. Avalanșele de noroi. Vapoarele care se scufundă. (…) Iubim catastrofele aeriene.

Adorăm poluarea. Ploaia acidă. Încălzirea globală. Foametea.

(…)

-În adâncul sufletelor noastre sîntem împotriva echipei noastre.

Împotriva umanității. Noi împotriva noastră. Tu, propria ta victimă.

united-artists-theater-detroit-woe2-690x459.jpg

„În cadrul romanului Bântuiții, regăsim una dintre cele mai șocante povești din câte a scris Palahniuk, intitulată „Mațe”. În 2003, în timp ce Palahniuk era în turneu de promovare a unei alte cărți ale sale, Jurnal, acesta a citit respectiva povestire publicului prezent la eveniment. În timpul lecturii, 40 de oameni din cei prezenți în sală au leșinat. Situația s-a repetat la fiecare turneu la care Palahniuk a repetat povestirea. Astfel, la începutul lui 2004, numărul leșinurilor ajunsese la 53, apoi la 60. În octombrie 2004, Palahniuk numărase deja 68. Ultima astfel de întâmplare a avut loc în mai 2007, în Canada, unde cinci oameni au leșinat, ridicând astfel numărul la 73.”(Wikipedia)

Eroziune

-Singura alternativă ar fi că suntem de-o prostie eternă.

(…)

Și planeta nu-i cu o ioată mai bună decît a fost                                înainte                                                                                          de noi.

602e239cb6b632c20745f04770b55644

Autorul are un stil considerat minimalist, dar, după mine, și este și un stil extrem de încântător. Nu exagerează cu detalii nesemnificative, dar punctează puternic acolo unde simte că e nevoie, iar astfel, cartea se citește și destul de ușor, dar are și mult substrat.

Așa să fie, o întîmplare groaznică după alta și după alta – până murim toți?

article-2442383-187D813900000578-443_964x638

Bîntuiții este cea mai complexă carte pe care am citit-o și spun asta fără să exagerez. Are cam toate ciudățeniile posibile, personajele sunt diferite, poveștile lor sunt diferite, atmosfera fiecăreia este diferită. Nimic nu pare să se lege și, totuși, îi unește ceva. Nu pot să o recomand tuturor(doar celor care stau bine cu stomacul și celor care nu s-ar simți deranjați de elementele bizare și grotești care sunt întâlnite des în carte). În orice caz, Bîntuiții rămâne probabil una dintre cărțile mele favorite(și merită asta).

f6df8b8460fb34de74036eadf0e71255

Iubim dramele. Iubim conflictul. Avem nevoie de-un diavol sau ne creăm noi înșine unu.

Nu-i prea grav. E pur și simplu felul în care funcționăm. Așa cum păsările zboară și peștii înoată.

 

 

Leave a comment

Filed under Recenzii, Uncategorized

Liebster Award Nomination! #2

Am fost nominalizată de Simina de pe blogul Simina Maria  la Premiile Liebster(mulțumesc pentru nominalizare, Simina!), dar, având în vedere că am mai făcut o dată această leapșă, de data aceasta o să răspund doar la întrebări(adică nu prea o să respect regulile)

liebster

1.Care este personajul tău preferat?

Nu am neapărat un personaj preferat, poate personajul fără nume din Însemnări din Subterană(Dostoievski). Da, poate el, dar nu sunt sigură. Mi-a plăcut și domnul Whittier din Bîntuiții(Palahniuk) destul de mult.

2.Cum a început această pasiune pentru cărți?

Am început să citesc (mai serios) nonficțiune cam în jurul vârstei de 7-8 ani când, mai mult din plictiseala cauzată de o experiență mai puțin plăcută, am primit cadou, la insistențele mele, o enciclopedie și așa a început mania mea pentru genul acesta de cărți.Cu ficțiunea însă nu mă înțelegeam foarte bine, am mai citit cărți de basme cam tot atunci, iar, puțin mai târziu, Jules Verne, dar a urmat apoi o pauză. Datorită profesoarei de română din gimnaziu, pasiunea pentru literatură s-a făcut simțită cu adevărat, atunci când mi-a recomandat pe clasa a V-a prima carte din seria Percy Jackson și Olimpienii. Aș putea spune că datorită acestor cărți citesc acum atât de mult.

tumblr_n15n3jruCN1r6l7xno1_500

3. Care ar fi dream cast-ul perfect, după părerea ta, pentru cartea ta preferată?

Um, îmi place întrebarea asta.

Având în vedere că ecranizarea cărții Însemnări din Subterană(cred că aceasta e cartea mea preferată la momentul actuale aproape imposibilă, o să-mi imaginez cast-ul perfect pentru Jumătatea Rea-o carte care mi-a plăcut destul de mult.

Nathan:

Finn Jones(pentru că îl ador)

finn-jones-plays-the-lead-role-of-loras-tyrell-in-game-of-thrones

Gabriel:

Tom Surridge

article-2369778-1ADBD504000005DC-363_306x423

Arran:

Thomas Brodie-Sangster

tumblr_nm0j7yE6WG1u3a2bco1_r1_500.png

Pe Nikita ar interpreta-o perfect Maise Williams:

23-Maisie-Williams-Getty

Și aș putea continua cu toate personajele, dar ar dura prea mult(meh).L-aș mai adăuga și pe Pedro Pascal(este un actor care elimină orice distanță posibilă între el și personajul pe care îl interpretează), dar nu știu exact ce personaj i-aș da.

4.Dacă ai primi un cupon care ți-ar putea îndeplini o dorință, ce ți-ai dori?

tumblr_np7zgvlHHC1rjp14xo1_500.gif

Abracadabra! toate cărțile pe care le vreau și pe care mi le voi dori vreodată * puf * . Oh, dar probabil ar fi prea plictisitor atunci, iar mania mea de colecționar nu ar mai avea sens. Totuși, cred că asta mi-aș dori…probabil.

5.Care este filmul tău preferat?

tumblr_ng9uheZbWb1tfyseno1_500.gif

Nu am un film preferat neapărat. Mi-a plăcut mult The silence of the lambs, dar ador, de asemenea, și filmele regizate de Ingmar BergmanAndrei Tarkovski și Tim Burton.

6.Ce gen de cărți preferi?

Citesc cam toate genurile de cărți, mai puțin pe cele romantice.

tumblr_ni8g8dZjvn1rjrvjyo1_250.gif

7.Ai un lucru pe care îl iei constant după tine?

Telefonul?

8.Descrie-te printr-un cuvânt.

Roz. Aș mai adăuga și cu sclipici, dar ar fi mai multe cuvinte după.

9.Care este ultima ta obsesie?

Game of Thrones. Trebuie neapărat să fac rost de ediția cartonată tradusă a cărților…* se retrage vorbind singură*

c9lzmv4d3mgzpnyntz7s

10.Ce carte ai recomanda unei persoane pe care abia ai întâlnit-o?

Nu aș putea să recomand unei persoane pe care abia am întâlnit-o vreo carte, ar trebui să vorbesc puțin cu ea ca să-mi dau seama ce i-aș putea sugera.

Ascultați și voi chestia asta, sună atât de bine:

Leave a comment

Filed under Uncategorized

Recenzie Capcana(vol 1, 2)-Simona Stoica

capcana.jpg

Vol 1

Trăieşti în trecut. Fugi de prezent. Privești spre viitor.


Nu sunt o victimă.
– Shade Hollow –

Nu sunt un asasin.
– Jack Harper –

Nu sunt un trădător.
– Malek Hellfire –

Sunt un Rephelim.
Și Moartea e Stăpâna mea.

Vol 2

Trăieşti în trecut. Fugi de prezent. Privești spre viitor.


Jack Harper este pe moarte. Desiree a dispărut. Cele Zece Orori au traversat Voalul, pregătite de război.

A Treia Cheie a Havenului a renăscut, însă nu știe cine este și de ce se află în Wolfcraft. Lumea în care s-a trezit o înspăimântă, Elementele se trezesc în jurul ei și puterile îi cresc cu fiecare atingere a Timpului.
Dar nu poate să își controleze harul. E periculoasă și furioasă. Amintirile o înfășoară în minciuni și secrete, o împiedică să diferențieze prietenul de dușman, aliatul de trădător. Întunericul din sufletul ei crește, la fel și dorința de răzbunare.
Rephelimii sunt nevoiți să asculte de glasul Oracolului pentru a salva Havenul.
Profețiile vorbesc despre moarte și sacrificiu.
Despre sânge și foc.
Capcana a fost pregătită.

Părerea mea:

tumblr_obg9kd7jq91szo61oo1_540.jpg

Cum în ultima vreme am citit doar cărți clasice, Capcana Simonei a fost o lectură destul de înviorătoare(cred că acesta e cuvântul). Cu toate acestea, continuarea poveștii Rephelimilor nu mi s-a părut conturată la fel de distinct ca și introducerea în lumea lor(aici vorbesc despre cartea Provocarea-care mi-a plăcut foarte mult atunci când am citit-o, din câte îmi amintesc).Probabil că vina a fost a atmosferei care în Provocarea a adus o notă destul de puternică de autenticitate, dar în Capcana aproape că nu a mai existat deloc sau s-a transformat în altceva, oricum, nu la fel de pătrunzător, din punctul meu de vedere.

tumblr_nvrm13YFgC1unfdido1_500.gif

Mi-a plăcut, în schimb, suspansul care a fost destul de intens, au fost o mulțime de răsturnări de situație, iar povestea a avut mult imprevizibil. Primul volum mi s-a părut însă prea confuz, prea fixat pe detalii nesemnificative. Unele elemente care au complicat și, inevitabil, lungit întreaga poveste inutil m-au făcut să simt că, din cauza obscurității lor, am pierdut o mare parte din esențialul poveștii. Au fost momente în care simțeam lacune chiar dacă firul narativ era unul complex, dar și momente în care intervenea o suprapunere de evenimente care făceau ca totul să fie ușor confuz, aproape incomod.

bdd2c3a05de89d250c5ea07949ff313b

Volumul doi, în schimb, și-a revenit, a fost ușor mai precis, a avut alt impuls, deci și lectura a decurs diferit. Au existat și aici unele elemente care păreau desprinse din peisaj, dar cred că autoarea are un motiv pentru care le-a pus acolo, doar mai urmează volume. Dialogurile au fost ceva mai naturale(inițial, mi s-aru părut forțate), personajele au acționat mai firesc, iar acțiunile lor nu mi s-au mai părut chiar atât de absurde.Tot în acest volum a apărut și cea mai mare parte a imprevizibilității despre care am vorbit mai sus.

tumblr_lgty1mpnTs1qzq84io1_500

Lucrul care m-a enervat cel mai mult și care nu mi-a plăcut absolut deloc a fost excesul de romance. Serios, a fost mult prea mult romance pentru gustul meu. A eclipsat o mare parte a elementelor cu adevărat bune ale cărții. Rephelimii se certau mai mereu, dar când venea vorba de romance totul se transforma într-un triunghi, pătrat hexagon amoros. Când venea vorba de relațiile amoroase, tot substratul personajelor dispărea, deveneau prea slabe, prea deplorabile, se asemănau extrem de mult între ele, nu le mai simțeam individualitatea. Mi-a părut puțin rău de acest lucru, pentru că pe parcursul ambelor volume am putut să observ ușoara evoluție a fiecărui personaj. Mi-a plăcut să văd cum evenimentele care se petreceau în jurul lor îi schimbau și mi-ar fi plăcut ca accentul să fie pus mai mult pe aceste aspecte, pentru că ele i-au dat cărții o notă mai realistică.

BCL_Ghost+of+AS+I.png

Personajul principal e singurul personaj care nu mi-au plăcut aproape deloc. Poate la mine e problema, dar oricum ar fi, nu a reușit să-mi transmită mare lucru, prea vag, remarcabil doar cu numele, din păcate. În rest, celelalte mi-au plăcut în cea mai mare parte, mai ales cele negative-care mi s-au părut cu mult mai evidențiate.

8d6c261cd5d120a669da8d869bc7c27a.jpg

Finalul cărții a fost una dintre secvențele mele favorite, mi-a plăcut ideea, dar trebuie să recunosc totuși că nu aș pleda pentru modul „siropos” în care a fost prezentată(o să înțelegeți mai bine dacă citiți cartea).
tumblr_nujkuya9ic1r3tsmdo1_500.gif
Cu toată că nu a fost o carte care să mă impresioneze sau fascineze, mi-a plăcut în mare parte, a fost viguroasă, o continuare interesantă a seriei care merită citită, mai ales dacă sunteți curioși să vedeți evoluția evenimentelor din lumea Rephelimilor(și cum să nu fiți, după finalul primei cărți?). Recomand seria tuturor celor care vor să citească un fantasy autohton interesant și relaxant.
Vreau să-i mulțumesc, de asemenea, autoarei pentru surpriza faină pe care mi-a făcut-o trimițându-mi cărțile în jurul Anului Nou.
Și-acum, să ascultăm împreună această melodie care nu are legătură cu cartea sau cu recenzia:

4 Comments

Filed under Recenzii, Uncategorized

BOOKBLOGGER TAG

Am primit acest tag de la Yuki(salut, Yuki!).

1. Top trei lucruri pe care nu le suporți la o carte?

tumblr_nwu8tnpcNI1tq4of6o1_400

Umm, printre altele:

-romantismul excesiv, siropos, plictisitor, pseudo-tragic, pseudo-distructiv, cu alte cuvinte, romantismul, în general(sunt foarte puține cupluri în literatură pe care chiar le suport);

-dialogurile neverosimile;

-personajele fără substrat, fără carismă, seci.

2. Descrie locul tău perfect pentru citit.

Pe leagănul meu de afară sau oriunde altundeva aproape de natură.

tumblr_o81o592TSn1tiyj7vo1_400.gif

3. Trei confesiuni legate de cărți.

Nu toate informațiile pe care le-am acumulat au ca sursă principală cărțile, așa cum crede toată lumea.

Nu citesc așa des precum cred majoritatea persoanelor că o fac.

Îmi ia destul de mult timp să termin o carte, mai ales dacă nu mă prea prinde povestea.

4. Când a fost ultima dată când ai plâns în cursul lecturării unei cărți?

Știu că am plâns puțin la Jocurile Foamei, ultima carte, dar nu neapărat  pentru că m-a întristat, ci probabil pentru că m-a evervat teribil. Oricum, asta s-a întâmplat în urmă cu vreo doi ani, aproape trei. Recent, însă, am plâns la o manga, dacă se pune.

tumblr_o858mraYQy1vtqxd9o1_500.gif

5. Câte cărți se află în acest moment pe noptiera ta?

Frankestein, Capcana(vol 2), Gândacul de aur, Antonio și Cleopatra, deci 4. Nu vă speriați, nu le citesc pe toate în paralel, doar s-a întâmplat să le iau de la locul lor și să nu le mai pun înapoi.

tumblr_nk1fz9Iw7S1qf6rvbo1_500

6. Care este gustarea ta preferată în timp ce citești?

Ciocolata, probabil, dar, în general, mâncare să fie.

7. Numește trei cărți pe care le-ai recomanda tuturor.

Nu prea știu, aici totul depinde de preferințele fiecăruia, nu am neapărat o carte pe care aș recomanda-o tuturor, dar să zicem că  Amintiri din casa morților, Chemarea lui Cthulhu și, um…Teoria Tăcerii s-ar număra printre cărțile pe care le-am recomandat cel mai des cuiva, deși nu sunt neapărat cele mai accesibile lecturi.

tumblr_n2d4o5TVC61seb4ajo1_500.gif

8. Arată-ne o poză cu raftul tău favorit din biblioteca ta.

Nu-mi place lumina din camera mea, deci nu o să fac nicio poză, dar puteți sta liniștiți, nu pierdeți mare lucru, nu cred că am vreun raft favorit.

9. Scrie în trei cuvinte ce înseamnă cărțile pentru tine.

Delectare, pasiune, relaxare -primele care mi-au venit în minte, creativitatea mea e la pământ, se pare.

10. Care este cel mai mare secret de cititor al tău?

Îmi plac pisicile?

Glumesc, chiar credeați că o să vi-l spun? ahahahah (haideți să pretindem împreună că ăsta a e un fel de râs malefic, ok?).

tumblr_nruqs8TYGA1uwf5xzo1_500.gif

 

Sunteți liberi să preluați acest tag dacă nu l-ați făcut deja.

Și acum, să ascultăm împreună acest minunat album:

*ok , presupun că o să-l ascult singură…*

 

4 Comments

Filed under Uncategorized

Noutăți(a.k.a cum să-ți vinzi un plămân)

Dacă tot a fost ziua Libris, am zis: „De ce nu?”.

13444092_620928881407316_1898665084_n13474078_620928888073982_2118565863_n13459666_620928951407309_47917983_n

 

Am folosit două puncte pe site-ul BookSharing (vă recomand să vizitați site-ul, e interesant, iar, cu puțin noroc, poți găsi cărți destul de bune) pentru:

This slideshow requires JavaScript.

De la Clubul de Lectură al liceului mi-am cumpărat:

13474168_620928841407320_1156773577_n

+Cronicile din Narnia 1 și 2.

Dacă nu citesc, măcar să cumpăr.

 

 

 

3 Comments

Filed under Uncategorized

Puțin despre Pădurea Spânzuraților

Cred că vă gândiți că nu mai am idei de articole, sau că mă plictisesc îngrozitor(lucru care nu e în totalitate fals, chiar mă plictisesc) sau că am înnebunit și încep să aberez mai mult decât de obicei, scriind despre un lucru așa plictisitor cum pare a fi  Pădurea Spânzuraților. Ce vreau să spun e că această carte nu a fost chiar așa reaNu a fost nici foarte, foarte bună, ce-i drept, dar a fost mai mult decât suportabilă. Nu, stați liniștiți, nu o să scriu aici un  eseu cu bla bla, și a apărut bla bla, și a fost bla bla. Chiar nu o să fac asta. Nu am de gând nici să scriu o recenzie propriu-zisă, pentru că mi-e lene(uhm).

778267

După experiența mai puțin plăcută pe care am avut-o cu Ion și cu cele mai multe dintre cărțile din programa școlară, pot spune că această carte a fost ceva revigorant, oarecum vibrant până și pentru insensibila de mine. Spre deosebire de marea majoritate a romanelor lui Rebreanu și, în general, a celor clasice românești, acesta a fost scris în stilul dostoievskian și tocmai din această cauză mi-a și plăcut. Nu a fost doar o carte despre lupta pentru pământ, avere, despre dragoste și despre celelalte teme exploatate la noi, a fost ceva mai complex, pentru că au fost dezbătute, de asemenea, aspecte politice, religioase și chiar existențiale. Asta înseamnă că nu este transpusă o simplă înșiruire de evenimente în care să fie prezentată doar viața personajelor, ci personajele însele sunt sunt supuse unei torturi individuale, sunt surprinse gândind și dezbătând problemele care se aflau în jurul lor. Marea majoritate a acestora sunt în antiteză, nu se aseamănă între ele, iar, pe plan interior, sunt măcinate de propriile idealuri, dar și de tragedia războiului, ajungând astfel să spună ceva, nu doar să existe.

254-forest-of-the-hanged

Au fost și aspecte care nu m-au impresionat, cum ar fi ideea patriotismului(ah, patriotismul ăsta), dar am zis că voi vorbi despre aspectele pozitive, adică acele aspecte care m-au convins să-i dau 3 steluțe pe Goodreads(3.50 chiar) și atunci când dau 3 stele unei cărți înseamnă că e de bine(sunt puțin mai exigentă atunci când vine vorba de ratinguri).

Padurea-Spanzuratilor-01.jpg

M-a impresionat cumva faptul că, deși Rebreanu nu a fost implicat direct în război, nu a experimentat teroarea frontului, a reușit totuși să introducă atât de bine atmosfera, ca și cum chiar ar fi făcut cândva parte din poveste, ca și cum ar fi fost acolo. Începutul și finalul au fost secvențele mele favorite. Cadrul introdus în cele două părți a fost izbitor, Rebreanu chiar știe cum să facă descrieri intense.Mi-a plăcut atmosfera romanului, povestea, în cea mai mare parte, și stilul. Personajele mi-au plăcut, dar nu neapărat ca individualități(excepție făcând Gross), ci mai mult ca și construcție.

2205_1249384473-large

La filmările pentru „Pădurea Spânzuraților”:Liviu Ciulei, operatorul Ovidiu Gologan și interpreta Ilonei, Ana Szelesz | sursă aici

Câte ceva despre ideea romanului:

Ideea scrierii acestui roman datează de la sfârșitul anului 1918, când un prieten i-a arătat lui Liviu Rebreanu o fotografie ce reprezenta o pădure plină cu cehi spânzurați în spatele frontului austriac din Italia.Militarii cehi spânzurați făceau parte din Armata Austro-Ungară și refuzaseră să lupte pe frontul din Boemia, fiind considerați „trădători de patrie” (Landesverräter). Prietenul său urma să o prezinte ca document fotografic în dosarele delegației române la Conferința de Pace de la Paris pentru a demonstra cum au fost tratați cehoslovacii de către conducătorii monarhiei austro-ungare. „Fotografia m-a impresionat puternic și m-a urmărit multă vreme. Auzisem că execuții similare ar fi suferit și mulți români. Mi se povestise că chiar la Bistrița, deci în țara mea, au fost spânzurați mai mulți preoți și țărani români bucovineni”, a mărturisit scriitorul.(sursă Wikipedia)

Romanul Pădurea spânzuraților a fost dedicat fratelui mai mic al scriitorului, Emil Rebreanu, fiind precedat de următoarele cuvinte: „În amintirea fratelui meu, Emil, executat de austro-unguri, pe frontul românesc, în anul 1917.”.

Câteva citate:

liviu-rebreanu-419903l-poza

Liviu Rebreanu, una din ultimele poze făcute la Valea Mare înainte de moarte | sursă poză aici

Izbânda trebuie să vie! O crimă monstruoasă trebuie să nască o pornire uriașă de răzvrătire universală…. Trebuie! Și atunci, peste tranșeele de sânge, peste granițele brăzdate cu morminte, toți oropsiții, toți răzvrătiții , își vor strânge mâinile și, într-un avânt nimicitor, se vor întoarce împotriva celor ce-i exploatează de mii de ani, și în sângele lor buhăit de trândăvie vor înmuia steagurile păcii și ale lumii noi!

Cineva s-a așezat la masă, plin de încredere în cunoștințele și experiențele sale de viață, și a declarat că oamenii trebuie să fie așa și așa, că e bine când faci cutare lucru și că e rău dacă faci cutare. Și, în schema lui, acel cineva voia să vâre cu sila sufletele vii, să le încătușeze, de parcă viața s-ar modela după dorințele sau concluziile cuiva. Dar viața merge înainte(…)plăsmuind în fiece clipă situații noi, idei noi, pe care fantezia liliputană omenească niciodată nu le va putea înțelege și, cu atât mai puțin, prevedea. Un capriciu al vieții a pus față în față milioane de oameni, pe care i-a însemnat cu moartea în frunte, silindu-i astfel să descopere în sufletele lor taine nebănuite(…)Omul trebuie să-și ferească numai conștiința, ca să nu-i sângereze.

Numai când e singur omul cu sufletul său, numai atunci există un echilibru între lumea lui cea mică dinăuntru şi restul universului; îndată ce intervine realitatea de-afară, omul devine o jucărie neputincioasă, fără voinţă adevărată, mergând încotro îl mână puteri şi hotărâri străine de fiinţa lui…

Da, da, cunoaștem!… Începutul și sfârșitul e Dumnezeu, fiindcă habar n-avem de unde venim și unde mergem și, prin urmare, înlocuim întunericul cu un cuvânt mare și gol…

În realitate fericirea îngustează cumplit orizontul omului, nu crezi?

Dumnezeul iubirii a ucis mai multi oameni decat toti ceilalti zei impreuna!

O secundă mai puternică decât o viață de om.

Meditațiile stârnesc numai conflicte cu lumea.

 

Film:

 

 

Leave a comment

Filed under Recenzii, Uncategorized

Santiago Caruso

8e42f4072f804732a790020664f712d1Santiago Caruso (Quilmes, Argentina – 1982) este un artist simbolist al unui limbaj avangardist ce iese în evidență atât prin vigoarea poeziei, cât și prin tehnică. Printre cele mai importante cărți ilustrate ale lui se regăsesc: Jane Eyere(Folio Society); Los Cantos de Maldoror (Valdemar); El Rey de Amarillo, El Horror de Dunwich, La Condesa Sangrienta și El Monje y la Hija del Verdugo (Libros del Zorro Rojo); La Cena (La Caja de Cerillos); El Eco de mis Muertes (Self edition); Prisoner 489 and The Walls of the Castle  (Black Labyrinth); Senhorita Christina(Tordesilhas); Historias de Vampiros (Longseller);  The Peacock Escritoire and Tarshishim  (Ex Occidente Press); Three Great Plays of Shakespeare and Don Quixote,(Penguin Readers).(sursă)

Lucrări:

tumblr_nw7z39UbcD1rg28rzo1_500

The King in Yellow

9154540_orig

YAGAN, Ink & scratch over paper |2001

sIRENA-2005

HAPPY, Ink & scratch over golden paint | 23 cm x 23 cm | 2005

PortraitofCrimecolor

Portrait of crime | 2010 |

VACUUMANGEL

Vaccum Angel | 2012 |

Today, I would define myself as a Symbolist, who recreates the deformation of reality that the human being perceives — i.e. the phantom of conventional objects — to go deeper into them with a new kind of perception. I try to summon a poetic phantom that supplies a wider vision of the human, contemplating the beautiful, the frightening, the repressed or forgotten in the shadows, the impossible. With this concept of depiction, I try to utilize Gothic symbolism as a crystallized view of the world in many respects.  -Santiago Caruso într-un interviu

Leave a comment

Filed under Colțul prăfuit, Uncategorized